HA HA, rupt in fund 
Nu suna foarte poetic, dar este socant de adevarat. Esti toba de carte dar din punct de vedere financiar esti la pamant.
Ce inseamna “toba de carte”?
* 12 ani de scoala de la scoala primara la terminarea liceului
* 3, 4, 5 ani de facultate
* 2 ani de master
* 3 ani de doctorat
Daca ne gandim ca sunt tineri care fac si 2 facultati, strangem lejer 20 de ani de scoala si educatie in sistemul de invatamant. Totusi, cum se face ca multi dintre ” experti”, toba de carte, sunt saraci? Acest lucru nu e valabil doar in Romania, ci in intreaga lume.
Din cealalta parte a baricadei avem: Bill Gates, care s-a lasat de facultate, Steve Jobs (de la Apple), la fel. Acum cativa ani citeam ca primii 8 din 10 cei mai bogati oameni din lume nu au terminat o facultate. Acum, sa nu intelegi gresit: n-ai sa devii bogat daca te lasi de scoala… Nu tzine!
De ce toti profesorii se plang ca nu au bani? Doar sunt profesori. Ma astept de la un profesor sa stie ce este succesul in viata. Cum altfel poti sa inveti un tanar pe care tu il educi, sa aiba succes in viata, la randul lui?
Raspunsul la toate astea este programarea sociala.
Avem un sistem educational vechi de peste 100 de ani. Este un sistem prusac, pus la punct pentru ca tinerii sa fie super-disciplinati si ascultatori, sa invete sa lucreze asemeni unor roboti, in fabrici sau in slujbe la stat. Asa era acum mai bine de 100 de ani, cand incepea era industriala.
Desi vremurile sunt demult schimbate, avem acelasi sistem educational obosit, care are ca scop nivelarea tuturor elevilor la un nivel de mediocritate. La scoala, scopul nu este sa iti dezvolti abilitati si sa iti scoti la suprafata potentialul cu care te-ai nascut. La scoala, primul lucru pe care il inveti este sa fii a s c u l t a t o r. Pentru ca atunci cand o sa cresti sa fii un bun “sclav” (a se citi “cetatean model”) care nu comenteaza in fata autoritatii. Imagineaza-ti catedra cu bancile elevilor. Autoritatea sta la catedra, elevii obedienti in banci.
Sunt de acord, scoala e importanta. Inveti sa scrii si sa citesti. Inveti aritmetica si alte materii de cultura generala. Dar ce inveti si cum inveti, aici e problema. Tot sistemul de invatamant se bazeaza pe tocit informatia si reproducerea ei automata Indiferent ce disciplina ti-ai ales, nu se oboseste nimeni sa iti dezvolte abilitati. Oamenii care devin buni in domeniul lor de activitate si fac bani sunt cei care se educa singuri pe langa ce fac la scoala si facultate. N-ai sa vezi un om de succes care iese din acest sistem. Poate angajati de succes. Dar noi nu muncim aici ca sa te invatam sa fii un angajat de succes ci un om prosper si de succes, independent financiar, cu o viata implinita.
Daca vrei vreodata sa ai bani, scoala nu e un locul potrivit. Cel putin nu in ziua de azi.
Sa nu ne intelegi gresit. Autorii articolului de fata au studii superioare: Luca este medic. Pera a facut si Politehnica si Psihologia. Stim ce vorbim cand spunem aceste lucruri.
Ca sa faci bani in viata, trebuie sa iti dezvolti abilitati. Iar asta e o cu totul alta poveste fata de mersul la scoala, adunat diplome si un titlu de ” expert”.
Hai sa recapitulam:
Ce iti ofera scoala?
* acces la sistemul de invatamant, care toarna in tine informatii pentru a fi “competent”
* o diploma care (cel putin teoretic) iti permite sa ai mai multe sanse pentru a te angaja pe un post bine platit
Sa le luam pe rand:
* 80% (sau poate chiar mai mult) din informatia pe care esti obligat s-o tocesti la scoala nu iti va fi de folosinta practica in meseria ta. Daca nu ma crezi, intreaba orice persoana care a terminat o facultate si are un job in domeniul de activitate in care a terminat studiile.
* diploma pe care o primesti este… o simpla foaie de hartie. Nu are rost sa-ti spun ce poti sa faci cu ea. Cauza? E plin de facultati in Romania, care scot absolventi pe banza rulanta. Efectul? E plin de absolventi de facultate care nu se pot angaja conform calificarii lor.
Ca sa ma intelegi mai bine, iti voi spune o poveste adevarata.
Am cunoscut un tanar care e coordonator regional de vanzari pe cateva judete, la o companie internationala care vinde produse de patiserie. E un tip ok, care castiga bine in job-ul lui. Dupa catva timp am aflat de la o cunostinta de-a lui care a fost povestea omului. La inceput a lucrat in firma respectiva “de jos”, la desfacere: cara cu furgoneta produse de patiserie in Timisoara. Apoi a devenit agent. Curand, datorita abilitatilor de comunicare si a modului de a se face placut, se ocupa cu livrarilela cele mai importante puncte de desfacere din Timisoara. Dupa catva timp a fost chemat pentru a fi avansat. Cand sa i se faca actele, cei de la Resurse Umane au “observat” ca nu terminase liceul! L-au pus sa-l termine. Desi lucra pe noul post, oficial era prezent in schema de personal la vechiul post, pentru ca nu avea pregatirea necesara. Apoi l-au pus sa faca facultatea iar peste ceva timp a ajuns sef zonal la vanzari. Ei, cum e cu importanta diplomei?
Ce trebuie sa intelegi din aceasta istorioara? Ca ai nevoie, cum spuneam inainte, de abilitati, nu de diplome. Din pacate, scoala nu produce oameni cu abilitati ci persoane posesoare de diplome.
Ce-i de facut?
1. sa-ti dai seama la ce esti bun. Cel mai simplu este sa te intrebi ce te pasioneaza, ce-ti place si sa vezi daca ai un talent legat de pasiunea ta
2. sa-ti dezvolti abilitatile. Atentie, talentul nu este tot una cu abilitatea! Cu talentul te nasti, abilitatile ti le dezvolti. Pentru asta trebuie sa muncesti ora de ora, zi de zi. Se spune ca pentru a deveni bun intr-un domeniu ai nevoie de 3000 de ore de exercitiu, iar pentru a deveni maestru e nevoie de 10.000 de ore. Nu se poate altfel, nu exista scurtaturi.
3. sa inveti sa-ti vinzi abilitatile. Nu e suficient sa le ai, trebuie sa stii sa obtii un pret cat mai mare pentru ele. Si asta e …o abilitate, care se invata, la randul ei
4. sa inveti sa-ti gestionezi banii. Fara cunostinte de baza din finantele personale, oricat de mult ai castiga, vei cheltui mai mult, pentru ca cel care nu controleaza banii va fi controlat de bani (citeste despre bazele finantelor personale aici).
5. sa te asociezi cu oameni de valoare mai mare ca tine chiar daca trebuie sa joci rolul ucenicului. Oricat de talentat si harnic esti nu vei putea sa iti dezvolti TOATE abilitatile necesare pentru a reusi cu adevarat in viata. Ai nevoie langa tine de oameni care sa te completeze si de la care sa inveti. Daca esti excelent pe partea de creatie, ai nevoie de un excelent organizator. Si invers.
La final, iti voi propune un fragment extraordinar, scris de Will Smith (da, cantaretul de rap, actorul care a juca in “Oameni in negru”!). Acest citat arata cat de importanta e munca pentru a-ti dezvolta o abilitate.
“Separarea talentului si a abilitatilor este unul dintre cele mai importante concepte, gresit intelese de oamenii care vor sa exceleze intr-un anumit domeniu, care au visuri, care vor sa realizez lucruri minunate in viata. Talentul il ai de la mama natura, e innascut. Abilitatile sunt dezvoltate in urma a ore si ore si ore de munca in domeniul in care esti talentat. .
Nu m-am vazut niciodata a fi un om deosebit de talentat. Cand excelez in ceva o fac datorita principiilor mele de munca ridicole si aproape bolnavicoase. Cand cei din jur dorm, eu muncesc. Cand cei din jur mananca, eu muncesc.
Nu exista cale usoara. Oricat de talentat esti, telantul tau te va trada daca nu ai abilitatile dezvoltate. Daca nu studiezi, daca nu muncesti foarte mult si nu te dedici scopului de a fi tot mai bun in fiecare zi, nu vei putea niciodata sa comunici oamenilor esenta valorii tale asa cum iti doresti cu adevarat.
Singurul lucru pe care eu il vad diferit la mine fata de altii este: Nu mi-e frica sa mor alergand pe banda rulanta. Poti sa ai mai mult talent ca mine; poti sa fii mai inteligent ca mine. Dar daca suntem amandoi pe banda rulanta se pot intampla doar 2 lucruri: Ori tu renunti primul, ori eu mor.
E chiar asa de simplu. “
Rezonez foarte bine cu povestea asta. Am terminat de curand liceul, si stiu foarte bine ce a insemnat frustrarea zilnica pe care mi-o aducea faptul ca trebuia sa stau aproximativ aiurea timp de 6-7 ore la scoala, in loc sa folosesc timpul acela pentru a citi ceva util (de exemplu principii de design sau carti de programare, sau chiar beletristica) sau sa imi perfectionez tehnica de programare, sau chiar sa imi dezvolt fizicul.
Dupa acele 6-7 ore de stat la scoala, in care simteam ca nu primesc nimic util, si nu neaparat pentru ca nu exista informatia, ci si din cauza faptului ca profesorii nu o fac din pasiune. Personal consider ca cea mai mare parte din profesori sunt niste profesionisti ratati. De exemplu, probabil multi profesori de limba romana au vrut de fapt sa devina scriitori, si nu le-a iesit, deci s-au facut profesori. Cu toate acestea sunt exceptii, si aceia sunt profesorii iubiti de elevi (nu pentru ca sunt de gasca). Si revenind, ma simteam stors de energie cand veneam acasa si era deja ora 16 si mi-a mai ramas putin timp din zi in care sa fac ce imi place cu adevarat. Cea mai productiva parte a zilei mele, dimineata, se ducea pe matematica, halal investitie a timpului.
Acum ca sunt la facultate si programul este foarte permisiv, investesc la maxim in mine si in abilitatile mele.
Luca, Pera, va felicit pentru initiativa de a da suturi in fund celor ce dorm in zona lor de confort. Sunt alaturi de voi.
Ha Ha, bestial titlul
)
Felicitarile mele pentru articol
“Cand cei din jur dorm, eu muncesc. Cand cei din jur mananca, eu muncesc.” Intrebarea mea este cand doarme si mananca Will Smith, asta in cazul in care este inca o fiinta umana care trebuie sa isi satisfaca nevoile de baza pentru a continua sa existe, si nu un robotel workaholic. Pe langa a manca si a dormi, mai sunt cateva “activitati” care sunt necesare pentru a avea o viata implinita. Absolutizarile de acest tip nu duc decat la dezechilibru. Este de dorit sa gasim acea cale care ne permite sa ne manifestam vocatia, fara sa facem sa dispara restul partilor componenente ale vietii noastre. Poate ca o plimbare in parc nu este munca, dar iti poate aduce o idee inspiratoare care poate fi un punct de plecare pentru o etapa viitoare a vietii tale. Nu e totul doar munca. Trebuie sa stii cand sa muncesti si cand sa te opresti.
Evident, orice extrema dauneaza. Mesajul insa are un context.
E o metafora.
Will Smith mananca si doarme, sunt sigur
Metafora insa vrea sa spuna ca cel care e dispus sa riste totul pentru viziunea sa in viata, va ajunge mai departe decat cel care incerca sa aiba realizari la un nivel mediocru.
Cand lucrezi pentru o pasiune a ta, nu mai esti workaholic, indiferent de cat muncesti. Mucna ta este destinul tau, viziunea ta. Nu te poti opri nicio clipa din acest gen de munca. Doar cine o traieste stie.
Foarte adevarat, am trait senzatia asta de mai multe ori. Cand era vorba de Grafica 3d, sau de citit, sau de lucrat la o editare video, sau de lucrat in photoshop, sau de facut o suta de fotografii si ajungand la o mie o suta.
Cand chiar nu ma puteam opri, nu mai conta nimic: era 1 noaptea – nu observam; imi era foame – nu o simteam, somn – ce-i ala? nu ma simteam obosit, ci ma simteam energizat!
cind faci o facultate , s-ar putea sa stii ce vrei daca ti-ai ales-o tu… cind faci doua nu stii ce vrei. poate o vrei pe a treia. eu am facut o facultate la intimplare, nu era ce imi doream. prin anul trei am inceput sa prind drag de ea. in anul 5 aveam chiar performante. am lucrat, vreo 8 ani intr-o intreprindere, care avea in denumire si cuvintul care aparea pe diploma… distanta insa era enorma”ca mii de ani, i-ar trebuit, luminii sa ajunga”de la teoria cu acele “mii de cuvinte furajere”(m. sorescu), si munca din san tier, erau doua lumi total diferite. ma intrebam oare de ce am facut inca 2 ani de matematici superioare?? poate doar ca sa am restante, sau sa pierd media de bursa… apoi atitea calcule la betoane, metale, civile, fundatii stilpi si grinzi … etc. erau utile, nu zic nu, dar mult prea mult. proiecte, planse, practica, colocvii, seminarii, examene, restante, , o viata trepidanta, partiale, vizite , etc. si peste toate, mai era si nenorocirea de armata… da eu am facut armata, am si livret. nu aveam voie sxsa lipsim decit daca eram in spital. instructie, examene, grad militar. la ce mi-a folosit? sa dau amenda dupa trei ani ca nu mi-am ridicat livretul… am ajuns apoi unde-mi doream. adica in invatamint. am facut o singura facultate , si sint la fel ca si aceia cu doua… ba mai mult nu a fost an de la dumnezeu sa nu mai fac un curs, sau doua pt perfectionare. am o colectie de acte… degeaba, cind o pornesti cam strimb , e greu sa te mai reculegi, eu acum vorbesc din perspectiva mea. cit a fost de munca a fost bine. pina in vara 2009.aveam de munca si 12 ore pe zi… puteam si 16, adica era unde. acum , am 8 ore pe saptamina, e groaznic, este infiorator, sa vezi cum trece timpul fara a face un lucru de folos. am incercat diverse tipuri de activitati, nu agreez , orice. mai citesti, mai iar citesti, amesteci carti, amesteci zile, idei. poate cindva oi fi pierdut vreun tren. incerc acum sa alerg dupa un altul si sa sper.
pera, tu stii ceva despre subiectul pe care l-am prezentat aici.
va doresc succes, g
Nu te opri din cautat. E singura greseala pe care o poti face .
Salut, e foarte adevarat ce ati scris aici si sincer fara voi si efortul pe care il depuneti pentru a ii ajuta si pe ceilalti, nu as fi actionat pana acum in a-mi dezvolta abilitatea, mie imi plac calculatoarele, sa le desfac sa le repar sa citesc sa instalez tot ce tine de modul in care ele functioneaza, pana acum am crezut ca e suficient sa cred doar eu ca stiu si atat, ma multumeam cu gandul asta dar am vazut ca nu e chiar asa si ca trebuie sa studiez ca sa imi duc pasiunea mai departe, am inceput sa fac in asa fel incat si sa castig bani din ceea ce imi place, si tot ceea ce sunt acum e si din vina voastra, a comunitatii personalitate alfa. Imi place noua abordare a problemei si oricand aveti nevoie de ajutor eu sunt aici.
Va multumesc pentru ca existati !!!
e ok articolul,dar cam simplut!ma astept la mai multe solutii!!!!si eu am terminat 2 facultati una ca a vrut tata si una pt ca era pasiunea mea…iar acum invat sa ma vand in meseria pe care mi-am ales-o si care-mi place!e fff complex procesul frumos si dificil…nu e asa simplut sau simplist cum l-ati prezentat voi!pera cred ca citeste ceea ce scrii tu,luca,pt ca la el la articole nu am simtit niciodata superficialul!cu respect ,silviana
Nu poate fi foarte complex pentru ca suntem la inceput. Scriem cate un articol pe saptamana si incercam sa atingem corzile emotionale ale oamenilor, sa vedem raspunsurile si sa gasim locul unde e cel mai important sa lucram acum. MAterialele vor deveni tot mai complexe in timp, pe masura ce vom gasi cele mai importante nise pe care sa intram in profunzime.
Silvana,
chiar daca Pera va dori sa scriem mai “complex”, detaliat, n-o sa-l las eu
pentru ca varianta “detaliata si complexa” va fi in carte.
am inteles acum…ce va fi complex ,va fi in carte…am inteles!!!totusi pera scrie articole complexe direct aici ,fara bani…daca intelegi ce vreau sa spun!cu drag,silviana!
Wisdom of Will Smith: http://www.youtube.com/watch?v=KEMEBBwO6J8
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by lucadezmir: Articol nou: Ce faci cand ai doua facultati si esti rupt in fund (http://parazitincuplu.ro/blog/?p=31)…
Bun articolul, imi place! Si eu sunt de acord cu faptul ca sistemul de invatamant e prost. Ce recomandati tinerilor sa nu mai faca scoala si sa stea , sa citeasca si sa isi dezvolte abilitati?
Eu sunt foarte transanta in critica pe care o fac sistemului de invatamant si de aceea caut solutii, imi aduc contributia directa in formarea viitorilor oameni , completez “gauri” in educatie acolo unde consider ca e nevoie. Fac ceva, asa cum faceti si voi si va felicit!
Atentie insa la ce spuneti! Tinerii TREBUIE sa mearga la scoala, pentru ca INCA este nevoie de diploma (macar cea de bacalaureat) pentru mult mai mult decat stersul la…!
Spor si… abia astept cartea!
P.S. Da, aveti in articol o mica atentionare : “Daca vrei vreodata sa ai bani, scoala nu e un locul potrivit. Cel putin nu in ziua de azi.
Sa nu ne intelegi gresit….”
Nu este chiar asa. Eu , de exemplu, am terminat in 1991 IPG Ploiesti, inginer mecanic. Am lucrat 3 ani in invatamant, profesor suplinitor, dupa care am facut … bisnita, pentru ca asta mergea, apoi afacerea mea, nu cine ctie ce, o gogoserie, apoi mag. alimentar, apoi… m-am apaucat sa fac ASE, ca sa stiu sa imi fac singura socotelile, dar…deoarece nu mai aveam cu ce sa platesc facultatea , m-am angajat in 2000 la o societate de distributie gaze naturale, ca inginer. Deoarece , prin natura serviciului trebuia sa dau puncte de vedere , am inceput sa fac comparatii intre cele doua domenii tehnic si economic, si incet, incet am inceput sa ma indragostesc de inginerie.Acum lucrez de 10 ani ca inginer, am terminat si sectia de Finante Banci a ASE , dar recunosc ca nici nu vreau sa mai aud de socoteli. Si nu este chiar asa, cum spuneti in titlu. Recunosc ca in invatamant se fac multe materii pe care nu le folosesti ulterior, dar in facultate, inveti UNDE SA CAUTI raspunsuri la intrebari. Daca vrei sa faci bani, ii poti face pe langa activitatea de la serviciu, dar nu obtii performante deosebite, deoarece nu poti aloca foarte mult timp celeilate activitati. Am invatat ca daca vrei ceva cu adevarat, vei avea acel lucru, deoarece subconstientul tau lucreaza in acel sens. Si atunci ce ne ramane de facut ? DA , am pierdut multi ani in scoala, dar nicioadata nu e prea tarziu sa devenim din scolari, adevarati specialisti. TOTUL ESTE SA VREI ! Daca aceasta stare de fapt iti aduce multumire, daca FACI CEEA CE ITI PLACE, atunci totul este OK. Nu trebuie sa ai milioane de euro sa te simti in armonie cu tine insuti ! (Exista o carte care trateaza aceasta tema Tata bogat si tata sarac).
Si eu am terminat ASE-ul, dar stupoare, nu am invatat sa tin nici o “socoteala”. Am tocit definitiile managementului si ale marketingului, principiile si alte teorii vechi de zeci de ani. Asta se dadea la examen, asta invatai. La ASE marele noroc e ca sunt multi asistenti tineri cu care se fac seminarii, si au alta viziune, alt mod de a preda. Dar pe de o parte le e greu cu mintea studentilor deja indoctrinata cu teorii dupa atatia ani de scoala, pe de alta parte profesorii de curs nu prea tin cont de notele lor de la seminarii, de unde rezulta lipsa de interes a studentilor. E un cerc vicios
Superb articolul!
Sint si eu din R. Moldova si aici la fel sistemul de invatamint e varza.
Articol bun! totusi, sa stiti ca in Romania, inca se mai misca ceva (de bine, ma refer, in legatura cu educatia , daca exista si vointa personala) dar in tara in care sunt eu se produc roboti pe banda rulanda, pregatiti sa execute ordinele fara judecata proprie, niste somnambuli , niste fiinte moarte pe dinauntru, fara personalitate, pentru ca asa ii invata in scoala. Parintii straini care fac prostia sa trimita copiii la aceste scoli se simt frustrati pana la cer cand ii intreaba pe copii ce ar vrea sa manance si copii raspund : orice e gata, e in regula , sau unde ar vrea sa mearga si ce sa faca si le e tot una ! pentru ca au invata la scoala ca nu e bine sa ti expui dorintele ca-i deranjezi pe altii , care nu au aceleasi dorinte.. asa ca ei nici nu mai fac efortul sa se gandeasca la ce le-ar placea lor sa faca…
Unii regreta enorm ca au stricat personalitatea copilului, ca macar daca era mai zurbagiu ii mai trageau doua la fund pana se potolea, dar asa, …un fel de somnambul fara personalitate, fara dorinte personale, fara vise, preocupat numai de ideea de a fi acceptat de ceilalti …( si fara incredere in fortele proprii). E foarte greu pentru un parinte care vine din alt mediu, al competitiei ,al individualismului sa vada copilul asa.. regretele sunt pe masura.. si solutii nu prea sunt : sa trimita copilul la bunici in tara de origine ? ii mananca si cainii din traista ..sa se mute unul din parinti inapoi in tara si sa aiba grija de educatia copilului ? e greu !
In Romania macar fiecare e pe cont propriu si Slava Domnului ca exista site-uri ca asta sa ii educe pe tineri ca nu le cade din cer daca nu pun si ei mana si mintea la treaba pentru viitorul lor !
Va felicit pentru initiativa, urez succes organizatorilor si multa intelepciune cititorilor sa ia deciziile cele mai potrivite pentru viata lor !
As avea atat de multe de spus, referitor la tot ce s-a scris pe aici!
Sa vad in ce parte a baricadei sa ma situez: cea a “studiosului” care a acumulat diplome peste diplome, cautandu-si singur sa-si dezvolte abilitatile si sa-si fructifice talentele; sau cea a profesorului care ar trebui sa stie ce este succesul in viata?
O sa incerc putin din amandoua, caci am “experienta” in ambele “ramuri”.
Ati dat exemplul tanarului care a avansat profesional inainte de a detine diplome (aici se ridica un pic problema facilitatii obtinerii unor diplome, de care tot sistemul de invatamant-implicit si profesorul- se face vinovat!), dar nu vreau sa intru in polemica pe acest subiect.
Personal cred ca nu toata lumea are nevoie de diplome, ca este mult mai important sa vezi ce poti sa faci, ce-ti place sa faci, sau ce aptitudini si abilitati ai in dotare pe care sa le folosesti spre propria ta dezvoltare. Tanarul din povestea voastra si-a urmat calea, intai s-a descoperit, s-a autoperfectionat, apoi a inteles si necesitatea unei diplome. A parcurs cumva drumul invers: practica inaintea teoriei, experienta inaintea calificarii. Reprezinta un model, pe care tinerii l-ar putea urma daca simt ca nu isi investesc eficient timpul, asa cum se exprima cineva anterior.
In ceea ce priveste “profesorii care se plang de bani”, care predau dupa programe invechite, folosind niste metode neatractive, care nu incurajeaza creativitatea, care nu implica elevul si-n alt fel de actiuni…sa citeasca cu mare atentie citatul vostru din….Will Smith….
Se pot face doua joburi in acelasi timp, cu aceeasi pasiune, chiar daca sunt in domenii diferite, chiar daca la unul din ele esti nevoit sa fii angajat sub nivelul tau de calificare, daca vrei sa ai bani. Daca nu, nu te mai vaicari, nu-ti mai plange de mila. Unii spun ca nu stiu a face altceva. E simplu sa zici asta, atata vreme cat NU AI INCERCAT altceva. Incerci, pana gasesti ceva care iti place, care te tine viu, care te stimuleaza, care-ti creeaza independenta finaciara, care te multumeste, chiar si atunci cand muncesti 12 ore pe zi!
Sa nu ne mai lamentam, tinerii nu au repere, nu gasesc modele pe care sa vrea sa le urmeze, sunt toti parca programati sa urmeze exemplul “inaintasilor”.
Noroc ca mai sunt oameni care incearca sa-i trezeasca si sa le ofere educatia de care (din pacate) nu au parte la scoala.
Oameni ca voi. Felicitari!
P.S. As recomanda, cu permisiunea voastra, niste articole scrise de mine, cam in aceeasi tematica cu cel scris de voi, pe http://www.spiritliber.ning.com
Just me,
referitor la “Tanarul din povestea voastra si-a urmat calea, intai s-a descoperit, s-a autoperfectionat, apoi a inteles si necesitatea unei diplome.”
din punctul lui de vedere, al abilitatilor sale, diploma aceea nu era necesara, pentru ca avea abilitatile necesare pentru a “duce in spate” cu succes job-ul. aici e o problema: firma in sine avea reguli “batute in cuie”, din moment ce cerea o hartie pentru a angaja un om. sunt firme flexibile, care nu pun astfel problema.
din pacate tinerii vad situatia exact invers: am diploma deci trebuie sa fiu platit in concordanta cu ea. nici o firma (a carei scop este obtinerea profitului) nu va accepta sa plateasca oamenii pe astfel de criterii, ci doar pe criterii de productivitate.
A! Am uitat sa recomand si eu, cu multa insufletire, cartea “Tata bogat, tata sarac” a lui Robert Kiyosaki, de care a amintit cineva mai devreme.
E un bun exercitiu de educatie finaciara.
Lectura placuta!
Din cate inteleg eu problema intotdeauna e la altii. Eu sunt un ratat pentru ca scoala … sau pentru ca materiile sunt …, profesorii, politaiul de proximitate, aaa ba nu … stai am gasit … sistemul. Nu ma lasa sa-mi dezvolt personalitatea, eh atata mediocritate … de “n-ai cu cine”. Deci daca esti mediocru si esti frustrat arunca cu banalitati care sa-ti scuze starea in care te aflii acuzandu-i pe altii. Eu zic sa se creeze un sistem care sa livreze la fix tot ceea ce are nevoie individul pentru a fi implinit, nu de alta da noi sa nu trebuiasca sa mai facem nici un efort.
La nivel macro propun sa creem un sistem de invatamant perfect cu profesori prost platiti, o justitie perfecta cu judecatori care muncesc pe gratis, medici care sa-si doreasca doar sa trateze pacientii fara sa fie interesati de aspectul material si pentru a atinge perfectiunea functionari care sa-si doreasca sa fie scuipati in fata afisand un zambet perfect. Totul sa fie facut doar din placere/pasiune … propun chiar sa inventam un disdpozitiv cu care sa masuram asta. Nu de alta dar inteleg pe asta se construieste scara valorilor.
Aaaa … stai … nu vrem asta … pai noi pe cine mai dam vina!?
@Sangerica
trecand peste ironie si cinism, sa stii ca sunt alte “taramuri” care chiar vor “sa livreze la fix tot ceea ce are nevoie individul pentru a fi implinit”. Chestia asta are si nume: libertate de a alege (sistemul de invatamant).
si in Romania incepe sa apara aceasta libertate, timid. exista sisteme de invatamant alternative (Waldorf, Freinet, step-by-step, Montessori). dar si aici e o chestie interesanta: exista un curent de opinie, sprijinit chiar de unii profesori care se simt amenintati (oare de ce?), care vor sa discrediteze aceste sisteme, catalogandu-le a fi destinate copiilor mai putin dotati intelectuali.
din aceasta cauza parintii nu stiu mai nimic despre aceste sisteme sau sunt gresit informati. nu exista cerere pentru ele deci numarul de clase sunt reduse.
tocmai acest lucru dorim noi sa facem (eu si Pera), sa aratam deficientele actualului sistem, originea lui si ce tip de oameni doreste sa produca si sa promovam descoperirea talentelor pe care fiecare copil sau tanar le are, stimularea abilitatilor, a muncii in echipa, etc. adica exact ce promoveaza mai toate sistemele educationale alternative.
cauza e simpla: sistemul actual e construit pentru a produce cetateni capabili sa memoreze informatii si sa execute sarcini, pe cand sistemele alternative sunt centrate pe elev, pe talentele lui si pe dezvoltarea acestora, pe stimularea initiativei, a lucrului in echipa.
este o tranzitie lenta, care e doar la inceput, dar sper sa traiesc suficient de mult ca s-o mai apuc
Da, totul sa fie din placere si pasiune, dintr-un singur motiv: pasiunea da o productivitate mai mare. Si cine a zis ca profesorii, medicii si functionarii publici trebuie sa munceasca gratis? Nu a zis nimeni ca sunt corect remunerati. Aici se vorbea de altceva… Dar din pacate cineva frustrat de o viata pe care nu o iubeste, normal ca nu e de acord ca trebuie sa iti descoperi vocatia si sa fii cu adevarat bun in ceea ce faci. Si eventual si fericit… Mai bine muncesti ca un robot si slavesti sistemul, nu?
Sangerica, iti respect total opinia.Cred ca esti un adevarat invingator/o adevarata invingatoare.
Te stimez pentru viziunea ta deosebit de corecta in ceea ce priveste educarea tinerilor.Cred cu tarie ca oamenii ca tine vor forma elita societatii umane in viitor. Totusi, nu crezi ca e foarte usor sa vorbesti bazaconii la modul cel mai cinic, cand de fapt tu nu te afli in locul celui obidit, si cel mai probabil nu te-ai aflat niciodata?
Pera, Luca, va respect profund pentru ceea ce faceti(de data asta nu sunt sarcastic) iar unul din obiectivele mele, pe langa deschiderea propriei afaceri, este sa ma afiliez cu voi si sa va sprijin in ceea ce v-ati propus: anihilarea sistemului infect de invatamant.
La mai mare!
[...] La capitolul bani – nu aveam bani zile intregi sau chiar saptamani, apoi cand aveam cate o suma mare o topeam in 3 zile MAXIM. Ani de zile am trait de pe o zi pe alta desi PUTEAM sa imi asigur o oarecare stabilitate. ( apropo, ultimul meu articol scris impreuna cu Luca, despre educatia financiara – http://parazitincuplu.ro/blog/ce-faci-cand-ai-doua-facultati-si-esti-rupt-in-fund/) [...]
Mda. Framantari, framantari -astea sunt foarte bune. Ne ajuta pe toti sa evoluam. Cand nu te framanti probabil ca te complaci in mediocritate.
Articolul este foarte bun. La fel si comentariile. Ca sa fiu sincer cu mine si cu voi – ma oftic uneori ca aveti dreptate si spuneti lucrurile in asa fel incat nu poti ramane indiferent dupa ce le citesti. In restul timpului ma bucur ca faceti asta.
Excelent articol!
Si eu am 2 facultati, plus un doctorat, dar din fericire intr-un domeniu artistic. Mai mult, lucrez in invatamintul universitar… din fericire tot intr-un domeniu in care ma pot dedica educarii abilitatilor dar si schimbarii modului de gindire, accentuind in mare parte asupra dezvoltarii intuitiei si a creativitatii “adevarate”.
Acum citiva ani aveam in descrierea cursurilor de improvizatie pe care le predam urmatoarele fraze (mult mai dezvoltate):
“Vechile cuvinte de ordine pentru a avea succes in trecut erau: educatie academica, acces la capital, munca. In lumea de miine se cer: idei originale, oameni creativi, cu o gandire independenta si capacitatea de a improviza. Educatia scolara se concentreaza pe disciplina si imitatie, privand elevii de unele din calitatile de care au nevoie pentru a izbandi in societatea de maine.
IMPROVIZATIA bazata pe metoda britanicului Keith Johnstone dezvolta dorinta de colaborare, flexibilitatea, capacitatea de a asculta si de a conduce. Deprinderea acestor abilitati, prin joc, este esentiala pentru dezvoltarea copiilor.” (http://www.teatrulfarafrontiere.ro/oports.php?page=2)
Sint incredintata ca dezvoltarea abilitatilor de comunicare prin tehnici creative face diferenta.
Cu riscul ca o sa considerati ca fac reclama, … da! chiar fac reclama la scoaladeimprovizatie.ro !
Cred ca e o sansa pentru completarea abilitatilor, pina cind reusim sa schimbam sistemul, incepind cu invatamintul primar, unde se aseaza bazele!
hmmm…am tot cautat o alternativa la site-ul” personalitatea alfa” pt k ma cam enervau citeva lucruri,dar…nu prea am gasit ..in fond tot “personalitatea alfa ” a ramas la baza.
( :-SS
de cind ma stiu am incercat sa demonstrez k sunt alcineva, ca eu pot, k pot sa ii inving pe cei care “pot sa invete ,pot sa ia note bune”, intr-o oarecare masura am reusit am ajuns la nivelul p care mi-l doream (mai exact am ajuns la facultate am un job intre timp la birou), aici am incercat sa excelez (p partea de job) m-am “pus” cu sefii am trecut peste multi cu autoritate in firma la care lucrez si tot asa intr-o oarecare masura mi-au rasplatit munca atidudinea mea fata de ai i-au marcat nu credau k eu ,” un putoi” o sa am atita tatrie de caracter , chiar mi-au facut carte de munca( lucram la procent, iar asta ii cam rupea ,iar ei aveau oameni de baza care sa nu fie flotanti cum eram eu, nu as fi acceptat cartea de munca dar nu am avut incotro si ca urmare park mi-au taiat tot alaiul nu mai am nici o satisfactie nu mai am de ce sa ma zbat atit),acum dupa ce am facut ceea ce imi doaream ,acum k am ajuns sa cunosc cu ce se maninca treaba asta…mi-a disparut cheful de munca, entuziasmul …vreau alceva nu ma mai satura nimic si chiar nu stiu ce sa mai fac incit sa-mi intaresc indispensabilitatea( nu de alta dar vreau bani mai multi si acum chiar nu vad cum as mai putea ca fac in asa fel incit sa nu ma las de facultate….).
ok. am spus asta deoarece consider k are legatura cu articolul, m-am simtit ca un parazit si asta m-a facut sa evoluez,am muncit si muncesc pt altii ,m-am facut indispensal oriunde am mers si cu ce rost. acum vreau tot mai mult sa am o afacere sa am angajatii mei , asta eurmatorul nivel la care vreau sa ajung si mi se rade din ce in ce mai greu am senzatia k in ritmul asta nu o sa ajung sa am afacerea mea nici intr-o mie de ani mi-a disparut si ultima speranta inainte credeam k eu pot k eu stiu k pot sa fiu altfel ,acum park-s in plop, ma plictisit la maxim jobul asta .. si chiar nu stiu cum o sa ies din rahatul asta. CE SA FAC…. K NUMAI POT
pur si simplu sa actionezi
adica incepe sa-ti faci planuri pentru afacerea ta, apoi porneste la actiune… e clar ca ai nevoie continuu de provocari iar asta o sa te tina ocupat o vreme 
Cum iti “dezvolti abilitati” ? Aveti un sfat pt asta? Am intuit si eu ca asta mi-ar trebui pt. a reusi dar nu stiu exact cum sa fac asta.