Azi vreau sa vorbim despre un fenomen foarte interesant pe care l-am observat: (cel putin o parte din) copii si tinerii de familii dezbinate, au mari problem cu banii. Evident, incerc sa nu generalizez, insa am sa iti dau cateva exemple din anturajul meu.

Am un prieten al carui parinti au divortat cand era mic, in jurul varstei de 10 ani. Tatal a plecat in alta tara si baiatul a ramas cu mama. Baiatul a fost lipsit de iubire toata copilaria lui. Cu tata absent si o mama ce muncea 12 ore pe zi, tanarul tanjea sa fie iubit.

Astfel ca a inceput sa isi cheltuieasca toti banii ca sa isi cumpere haine si sa arate cat mai bine, sa fie la moda si lumea din jur sa il admire. A ajuns sa fure bani si sa pacaleaasca oamenii doar ca sa isi cumpere haine din ultimul trend al modei. Cand ramanea fara bani, vindea tot ce avea la un sfert de pret. Apoi ciclul se relua.

Cand a crescut, tiparul s-a pastrat. S-a angajat si si-a facut credit ca sa isi cumpere un costum de cateva mii de euro , apoi a facut credite la toate bancile posibile ca sa isi ia masina plus si mai multe haine. Evident, toate acestea s-au spart pana la urma in capul lui: a ramas fara slujba si cu datorii care nu le va putea plati la timp. Toate astea pentru a atrage atentia si a fi placut si iubit de cei din jur. Ceea ce ne duce la urmatoarea poveste.

De ce se intampla toate acestea?

Multi oameni confunda atentia cu iubirea. Si de aceea incearca sa atraga atentia cu orice pret. Astfel ca la varsta adulta, isi consuma toate resursele pentru a cumpara obiecte materiale care sa ii ajute sa atraga atentia. Haine, telefoane mobile, masini si orice alte lucruri de care nu au neaparata nevoie. Insa nevoia de a fi iubit, normala pentru fiecare om, la unii este uriasa si are o forta psihica enoma. Actioneaza subtil, la nivel inconstient si iti creeaza niste reactii emotionale foarte greu de schimbat.

Aceasta este doar una din legaturile dintre lipsa iubirii si proasta gestionare a banilor.

Exista 2 pasi de actiune: primul , mult mai profund, este sa invatam ce este cu adevarat iubirea, sa invatam sa o dam si a o primim, sa nu o confundam cu atentia si sa nu cheltuim tone de bani luati cu imprumut pentru a incerca sa obtinem atentie, iubire sau aprobare.

Al doilea pas, despre care vom discuta azi, este sa ne obligam sa ne gestionam banii mai bine si a nu ii aruncam pe obiecte material inutile.

Tendinta de a cumpara impulsiv obiecte are multiple cauze. Astazi am pus pe primul plan lipsa de iubire, dar mai sunt si altele:

* lipsa respectului de sine: daca nu ai obiecte scumpe, ti se pare ca esti o persoana saraca, fara importanta
* dorinta de a impune respect, prin faptul ca esti perceput a fi bogat daca ai o casa mare si o masina “de fite”
* dorinta de a ajunge la un anumit nivel social, care este caracterizat prin posesiuni materiale
* …sau pur si simplu esti o personalitate influentabila, care se lasa manipulata de reclame si tehnicile de marketing care ne asalteaza din toate partile, pe canalele mass media si in viata de zi cu zi

Indiferent de cauza pentru care te-ai apucat sa aduni obiecte sau lucruri scumpe, trebuie sa-ti schimbi modul in care faci cumparaturile: sa treci de la cumpararea lucrurile intr-un proces avand doi timpi (impuls-cumparare) la un proces avand trei timpi (impuls-analiza-decizie).

Impuls-Cumparare

Acesta este modul in care majoritatea oamenilor fac cumparaturile. In mintea lor are loc un proces declansat de impuls, adica de stimulii externi (reclame, persoane care prezinta ultimul lucru pe care si l-au cumparat, etc.). Acesti stimuli trec prin filtrele ratiunii si ale experientei proprii din trecut si declanseaza un raspuns emotional. Cu cat este mai puternica emotia, cu atat este mai puternica actiunea (de a cumpara).

Impuls-Analiza-Decizie

Acest lucru se realizeaza daca trecem de la modul automat de procesare al impulsurilor (impuls-cumparare) la modul constient. El se poate realizaprin plasarea unei bariere care impiedica aparitia reflexului emotional care produce actul de cumparare. Bariera este reprezentata de pasul “Analiza”.

Analiza nu are de-a face cu emotia. Este un proces logic. Acest lucru are loc in alte componente ale sistemului nervos decat cele care proceseaza emotiile. Doar prin simplu fapt ca am introdus pasul de analiza, al treilea pas nu mai este “Cumparare”, ci este “Decizie”. “Decizie” poate insemna si “Cumparare”, si “Renuntare”. Iar acest ultim pas depinde de rezultatul pasului anterior, “Analiza”.

Cum facem trecerea?

Trecerea de la modul “in doi pasi” la modul “in trei pasi” cere vointa, efor si motivatie. Explicatia este simpla: un proces care s-a repetat de multe ori in trecut si-a creeat o “cale” la nivelul creierului, pe care mintea noastra are tendinta sa mearga in mod automat. Nu poti sa distrugi o “cale” decat daca o inlocuiesti cu alta. Acest lucru se face in timp si cere disciplina.

De ce sa facem trecerea?

Pentru ca merita! Daca vei continua sa cumperi sub impulsul de moment, fie ca el este determinat de lipsa iubirii din anii copilariei (cum este cazul subiectului articolului de azi), fie din alte cauze, vei fi sclavul acestui impuls si vei munci toata viata pentru bani, din cauza unui sir de evenimente nefericite din viata ta (lipsa iubirii in copilarie). In plus, vei sta rau la nivelul finantelor personale, pentru ca avalansa de cheltuieli va secatui sursa ta de bani, indiferent cat de abundenta este ea.

Daca vei trece la sistemul in trei pasi, vei avea din nou controlul. Controlul nu numai asupra sentimentelor tale, asupra vietii tale emotionale, dar si asupra finantelor tale. Este un prim pas, un pas greu, dar care odata realizat poate fi urmat de alti pasi, care te asigur ca vor fi facuti cu un efort mult mai mic.

Nu-ti ramine decat sa faci acest pas si sa preiei controlul asupra vietii tale.

Daca ai cunostinta de cazuri asemanatoare sau ai o parere diferita, scrie un coment si hai sa dezbatem.

Cu respect,

Luca si Pera

Foarte, FOARTE multe dintre cumparaturile pe care le facem sunt decizii luate de inconstientul nostru, decizii emotionale care ne fac foarte mult rau pe termen lung. Asa cum lacomia nu are nicio legatura cu foamea, putem considera ca obsesia sexualitatii este o aberatie daca nu este legata de relationare, intimidate, grija, afectiune.

Cam prin 1960, cand s-a hotarat de psihologi ca exprimarea sexualitatii trebuie sa fie libera pentru sanatatea psihica a omului, nu s-a luat in considerare faptul ca in cateva zeci de ani ne vom folosi de sexualitate pentru a vinde haine, masini si deodorante. Extremele dauneaza. Reprimarea sexuala sau libertatea fara gandul la consecinte, ambele duc la dezastru. Fara sa intram prea mult in detalii psihologice, energia sexuala este una dintre cele mai puternice energii disponibile finite umane. Si marile corporatii stiu asta.

Traim intr-o epoca a consumerismului. Partea distractiva e ca in clipa in care intelegi ce se intampla dincolo de cortina, iti dai seama ca lumea este un urias ritual de imperechere. 90% din ceea ce cumpara oamenii azi sunt obiecte achizitionate pentru a le pune in valoare sexualitatea iar 10% sunt lucruri de care oamenii au nevoie pentru o viata fericita.

Barbatii cumpara masini, barci cu motor, motociclete si trag la sala ca sa impresioneze sexul opus. Ma intreb oare cati barbati ar mai simti nevoia sa isi ia o masina tare, daca ar trai singuri, pe o insula pustie si nu ar fi nimeni sa ii admire? La fel si in cazul femeilor. Imbracaminte, machiaj si o tona de accesorii pentru a castiga lupta cu rivalele la barbatul mult visat.

Exprimarea personalitatii prin obiecte este o cale sigura spre nefericire si o viata ratata. Daca vrei sa ai o viata sexual implinita, relatii frumoase, atunci inveti despre emotii, comportamentul uman, comunicare si seductie. Daca crezi ca o haina sau o masina iti vor creste calitatea vietii, vei afla pe pielea ta falsitatea acestei gandiri.

De aceea, e foarte important sa nu mai cheltui bani pe lucruri de care nu ai nevoie si sa incepi sa te educi ca fiinta umana, despre cum sa ai experiente de viata ce te implinesc, te ajuta sa evoluezi. Nu iti mai face rau gandindu-te ca daca vei cumpara destule obiecte, viata ta va fi mai buna. Cheltuie pe ce ai nevoie cu adevarat si munceste la dezvoltarea abilitatilor de personalitate. Asta e primul pas spre o viata implinita.

Psihologii sunt tot mai hotarati in a spune ca afirmatia “banii te fac mai fericit” (indiferent de variantele ei) trebuie abordata cu atentie. Studiile efectuate pe patru continente, in toate mediile sociale, la persoane sarace si bogate deopotriva, arata ca banii au o importanta mult mai mica asupra fericirii tale, decat ai vrea sa crezi. Chiar si atunci cand banii iti “cumpara” fericirea, trebuie sa faci o distinctie clara intre doua situatii diferite:

• banii folositi pentru a cumpara lucruri: produc o fericire de scurta durata, pentru ca obiectele repective sunt permanent comparate cu posesiunile persoanelor din jurul nostru. Daca ti-ai luat un celular “ultimul racnet”, vei fi fericit doar pana in momentul in care apare un model mai performant, pe care il vezi la colegul tau de serviciu. Acest lucru se petrece foarte rapid, in ziua de azi, cand la cateva luni se lanseaza pe piata modele noi de celulare
• banii folositi pentru a cumpara experiente aduc o fericire de durata: daca ai fost in concediu la Venetia, si esti plin de amintirile placute ale escapadei pe care ai facut-o cu iubita ta, nu vei fi mai nefericit daca vei auzi ca vecinul tau a fost intr-o excursie similara. Din contra, daca te intalnesti cu el, vei discuta despre locurile unde ai fost, rememorand cu placere acele clipe

Privite din aceasta perspectiva interesanta, cheltuielile ar trebui controlate nu numai din punct de vedere al finantelor personale, cat si din cel al “satisfactiei de consumator”. Acest lucru de bun simt este subliniat si de o zicala romaneasca: “Atunci cand mori, nu iei cu tine nimic de pe lumea asta, decat amintirile”.

De aceea, atunci cand vei fi tentat sa cumperi orice obiect, fa urmatorul lucru: opreste-te un moment pentru a judeca daca decizia de cumparare este menita sa iti aduca un produs care te faca sa te simti apreciat de catre ceilalti, mai ales in ochii persoanelor de sex opus. Atunci aminteste-ti de acest articol si de faptul ca fericirea obtinuta prin cumpararea unor obiecte este de scurta durata, efemera, iar atunci cand ea va dispare, va lasa in in loc acelasi sentiment de gol, pe care vei dori sa-l umpli, din nou. Vei astupa goluri dupa goluri, erodand continuu finantele personale si adunand in casa obiecte reci, fara valoare sentimentala.

Daca vei face acest exercitiu mental, vei vedea ca in timp, pe nesimtite, finantele tale  vor fi usurate de cheltuieli iluzorii, iar in viata ta nu se vor aduna tone de lucruri. Vei putea sa redirectezi acei bani spre altceva: economii sau chiar cheltuieli destinate experientelor (intalniri cu prietenii, excursii, spectacole), care iti vor umple viata cu clipe memorabile, a carui efect pozitiv se va amplifica de-a lungul anilor.

In cazul in care vei ramane la vechile obiceiuri, casa ta va continua sa va fie sufocata de boarfe si vei ajunge, fara sa vrei, cu buzunarul gol, dar la fel de nefericit. Este o forma de dependenta, care in final se transforma intr-o “boala” foarte greu de vindecat. Stiu ca acum nu ma crezi, dar o vei simti pe pielea ta.

De ce foarte multi oameni ajung, de voie sau de nevoie, paraziti in cuplu sau familie?

Explicatia psihologica, ce sta la baza multor probleme majore in vietile oamenilor azi, se numeste “dorinta de recompensa imediata”.

Exista un circuit emotional in fiecare om, care timp de zeci de mii de ani de evolutie a speciei umane a ajutat omul sa supravietuiasca si sa evolueze. Emotiile care duc la nevoia de recompensa imediata faceau ca dimineata, cand iesea din pestera, omul preistoric sa mearga si sa vaneze animale, il obligau sa faca rost de lemne de foc, il obligau sa se hraneasca cat mai mult si sa depuna depozite de grasime pentru vremurile cand hrana nu era abundenta. Asta il ajuta sa supravietuiasca.

Desi azi nu mai avem nevoiede obtinerea unor rezultate zilnice pentru supravietuire, totusi emotiile au ramas aceleasi. Vedem greseli de oameni preistorici la oamenii moderni. In loc sa astepte 6 luni pentru a strange suficienti bani care sa-i permita sa cumpere un produs cu banii jos, omul modern cumpara ACUM, pe credit, si plateste dublu pentru acelasi produs. Desi nu e nevoie sa aiba rezultate imediate si societatea in care traim este astfel construita incat putem investi cu rabdare, fara sa fie nevoie de rezultate de azi pe maine, oamenii cheltuiesc zilnic putinii bani pe care ii au pe nimicuri, care isi pierd valoarea instant.

Cartile de credit si creditele la banci sunt ciuma care acopera o mare parte a populatiei globului, in acest moment. De asemenea, vedem greseli frecvente de finante personale.

* cunosc oameni care au un Porsche Cayenne dar locuiesc intr-o garsoniera
* cunosc oameni care nu au bani sa isi trimita copii la facultate, dar au home cinema
* cunosc un tip care a facut credit la banca ca sa-si ia un costum, cum a vazut el la o vedeta, si a trebuit sa vanda apartamentul parintilor pentru ca avea la un moment dat 5 credite

Cum explicam acest comportamentul  autodistructiv?

Deciziile noastre din prezent ne pot transforma, in viitor, in ostateci. Devenim sclavi, fara sa fim constient de acest lucru decat in momentul in care suntem afundati prea adanc in nisipurile miscatoare ale dezastrului financiar.

Solutii?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare, va trebui sa facem o dinstinctie referitoare la nevoi, dorinte si posibilitatea de a le satisface

Nevoi (legate de supravietuire):

* locuinta
* confort minim in locuinta (caldura, apa calda, electricitate)
* mancare
* medicamente
* imbracaminte

Dorinte (legate de confort si tendinta de a ne lauda cu un statut social):
Incepand cu fundatie piramiidei lui Maslow, dorintele noastre sunt in privinta mancarii, a sexului, a sanatatii si continua cu treptele superioare, casa, masina, glorie, etc

* restul…

Nu-i asa ca am fost scurt, cand e vorba de dorinte?

Capcana: chiar si in cadrul nevoilor, vom putea vorbi de dorinte, cand ne referim la un confort suplimentar.

* un apartament proprietate personala, cu trei camere, desi pentru trei persoane (sot, sotie si un copil) ar fi suficient un apartament cu doua camere, inclusiv unul inchiriat
* masina (nu uita ca mersul pe jos e sanatos, poti merge cu mijloacele de transport in comun, etc.)
* masina de spalat marca X, care “simte” greutatea rufelor si iti canta un fragment din “Oda bucuriei” cand a terminat de spalat
* un serviciu de pahare de cristal, ca sa spargi gura sefului cand vine la ziua onomastica a  sotului

Cum gestionam nevoile?

Ele trebuie indeplinite, acum. E singura situatie care nu sufera amanare.

Cum (ar trebui sa) gestionam dorintele?

Sa le satisfacem, daca exista resurse financiare suficiente, in asa fel incat sa nu periclitam nevoile. Sa cautam solutii pentru a nu ne indatora la banca, doar pentru a satisface ACUM o dorinta. Solutii: economisire, utilizarea unor forme de investitii, de la simple la complexe, pentru a inmultii banii economisiti. Chiar si un depozit cu dobanda, la banca, este o forma de investitie, cea mai simpla si mai putin eficienta…

Cum face marea masa a populatiei, cand e vorba de dorinte?

Isi satisface dorintele pe loc, ignorand nevoile, luand credite, platind excesiv pentru bunuri care isi pierd din valoare imediat dupa achizitie, pentru bunuri de care se plictisesc dupa cateva zile. Dupa care urmeaza acelasi scenariu: dorinta-imprumut-satisfacerea dorinte-plictis dupa cateva zile

Un caz special il reprezinta locuinta. Poti opta pentru a lua un credit pentru o locuinta proprietate personala, dar si aici se cade in aceiasi capcana:

* locuinta supradimensionata fata de nevoi
* locuinta supradimensionata sau supra-accesorizata, in comparatie cu posibilitatile financiare

De ce face lumea ce face?

Raspunsurile sunt simple si se repeta, chiar daca intrebi mii de oameni:

* imi pot permite
* ce daca platesc mai mult, merita!
* merit si eu un confort
* ce am de la viata? trebuie sa-mi fac si eu un moft!
* sa moara dushmanii! (in acorduri de manele…)

Daca stai si te gandesti, e vorba de optiune. N-ai decat sa dai 2400 de lei (suma ratelor unui “credit cu buletinul”) in loc sa cumperi acelasi televizor, cu banii jos,  la pret de 1200 de lei, bani pe care i-ai economisit. Nu e prost ala care cere, e fraier ala care da. Mai rau e cazul in care ai luat un credit de la banca, “la maxim”, pentru apartament, ati fost dati afara din serviciu si tu si sotia (din cauza crizei) si ti-a luat banca apartamentul, pentru ca n-ai putut achita rata. Uitasem, pana la acel moment ai dat zece mii de euro avans si inca vreo cateva mii in rate, bani pe care i-ai pierdut definitiv.

In concluzie

* fa distinctia intre nevoi si dorinte
* ia aminte la ce zice romanul: “intinde-te cat ti-e plapuma”
* economiseste, inmulteste-ti banii prin investitii, chiar cele mai simple (un depozit bancar)
* evita sa iei credite, pe cat posibil
* invata sa faci bani mai multi, pentru a-i indeplini orice moft, fara sa fie nevoie de un credit

foto: glendali

O fata s-a nascut foarte frumoasa.

Inca din adolescenta curgeau invitatiile la evenimente, petreceri si avea un cerc FOARTE mare de prieteni. I-a placut atentia, de la baieti, barbati, s-a imbracat, s-a aranjat.

Singura ei meserie era sa fie frumoasa. Modeling, sport, iesiri, abilitati de socializare. DAR ATAT. Apoi, pentru ca asa spune societatea ca e ” firesc”, scumpa noastra domnisoara, frumoasa foc, si-a gasit un barbat instarit.

Fata noastra era obisnuita sa fie intretinuta, pentru simplul fapt ca era frumoasa. S-au casatorit, iar timp de 2 ani nu i-a lipsit nimic.

Apoi, barbatul nostru instarit a inceput sa se plictiseasca de femeia a carei singura calitate era frumusetea. Mai ales ca “pe piata” au inceput sa apara alte fete, mai frumoase si mai tinere. Fata a simtit acest lucru si i-a reprosat, furioasa. A primit inapoi o riposta violenta: sotul ei a inceput sa o bata, sa o injure si sa o trateze ca pe o carpa. Pentru ca depindea financiar de el, absolut din toate punctele de vedere, fata noastra trebuia sa indure, iar viata ei a devenit un cosmar, aparent fara iesire.
Dar incerca sa evite adevarul, care se incapatana sa devina tot mai evident.

Atunci cand esti PARAZIT, ai un singur drept: SA INDURI ORICE UMILINTA LA CARE ESTI SUPUS.

O alta fata, despre care am sa va povestesc, nu era foarte frumoasa: era o fata simpla, crescuta la tara, care s-a mutat la oras. Mama ei o invatase ca femeia trebuie sa se ocupe de treburile casei, sa taca din gura si sa il lase pe barbat sa aduca bani acasa.

Si-a gasit un iubit, cu care s-a casatorit dupa doi ani. Totul a fost bine in primul an si jumatate, pana cand a aparut primul copil. Femeia noastra nu stia sa faca altceva decat sa se ocupe de gospodarie si de ingrijirea familiei.

Barbatul si-a schimbat comportamentul: a inceput sa o insele cu o alta femeie, nu ii dadea nici un fel de bani pentru nevoile ei si petrecea mult timp cu prietenii . Acasa dadea din ce in ce mai rar.

Femeia s-a gandit sa se desparta, insa era un copil de crescut. Unde sa plece, cu un copil mic? Singura ei alternativa ar fi fost sa se intoarca acasa, la tara, insa acolo i-ar fi rapit copilului sansa de a avea o educatie buna.

Ea nu se putea angaja, pentru ca nu stia sa faca mai nimic. Era doar o buna menajera, deoarece devenim buni la ceea ce facem zilnic, cateva ore pe zi. Ea stia sa calce, sa spele si sa gateasca, abilitati care nu sunt foarte bine platite, oricat de bine le faci. De aceea, sansele ei de a-si croi o viata mai buna erau extrem de mici, in acel moment. Ce putea sa faca?

Sunt doua povesti diferite, dar atat de asemanatoare intre ele.

Sunt asemanatoare, pentru ca:

* personajele principale sunt femei
* ele au optat sa se casatoreasca pentru a fi intretinute
* au oferit ceva in schimbul acestei situatii, in care sunt intretinute financiar
* au facut acest lucru la “sugestia” unor factori externi, societatea sau familia
* au devenit in totalitate dependente de soti

Sunt diferite pentru ca:

* femeile provin din doua zone sociale distincte: una dintr-o familie cu un statut financiar bun, alta din mediul rural
* au avut grade diferite de cultura
* una dintre ele avea constiinta propriei valori, alta pleca de la ideea ca este bine sa fie pe planul doi intr-o familie
* una a oferit frumusetea, alta servilismul

Dincolo de aceste asemanari si deosebiri, soarta lor este comuna datorita unui factor deosebit de important: au neglijat sa se preocupe de un aspect esential al unei fiinte umane, care este independenta (sau autonomia, cum o numesc psihologii).

Inainte de toate, femei sau barbati, suntem oameni. Viata pe care meritam sa o traim, in conformitate cu acest statut, trebuie sa fie caracterizata prin independenta si libertate. Din pacate aceste doua elemente nu ne sunt “livrate” la nastere, trebuie sa le cucerim. Din momentul in care ajungem pe lume, facem parte din mai multe sisteme, cu regulile si constrangerile lor:

* familie
* societate
* stat, in calitate de cetateni

Aceste sisteme, desi se declara deschise si cu respect fata de individ, nu ne asigura in nici un fel independenta si libertatea. Ele trebuie dobandite, intr-o anumita ordine:

1. in interiorul nostru, prin intelegerea faptului ca trebuie sa optam pentru independenta si libertate si e necesar sa luptam pentru ele
2. in exteriorul nostru, trecand la actiune pentru a obtine independenta si libertatea

Nu se poate altfel. Intai trebuie sa devenim liberi in interior, prin personalitatea noastra si modul in care interactionam cu realitatea, pentru ca ulterior, prin actiunile noastre, sa devenim liber si in lumea reala.

Independenta si libertatea, fata de familie, societate si stat, nu se poate obtine decat prin metode financiare. Daca faci suficienti bani, vei putea sa optezi:

* unde vrei sa traiesti
* cum vrei sa traiesti
* cu cine vrei sa traiesti
* daca vrei sa muncesti sau nu

Toate aceste optiuni (adica libertatea de a alege) se castiga prin banii.

In concluzie, chiar daca esti femeie:

* opteaza pentru independenta si libertate
* incepe cu transformarea din interiorul tau
* continua prin actiune, in exterior
* castiga suficienti bani pentru a-ti asigura independenta si libertatea

In caz contrar vei ajunge un parazit, iar parazitismul se termina, de fiecare data, in mizerie morala si materiala. E alegerea ta.

Mare parte din suferintele pe care le suporta femeile din pozitia de parazit in cuplu sunt consecintele unei educatii financiare deficitare, provenite din familie sau in general in viata:

1. cel putin o parte din femei ajung sa se marite “de foame” (vezi piramida lui Maslow). In piramida trebuintelor, a lui Maslow, pe prima treapta sunt necesitatile fiziologice, de potolire a foamei, a setei, pastrare a unei temperaturi constante a corpului. A doua treapta reprezinta trebuintele de securitate oferite de familie, grup si societate, care sa protejeze impotriva violentei, sa ofere un acoperis deasupra capului. Abia pe locul trei avem nevoia de iubire si afectiune. Asadar, pentru primele doua, in general, e nevoie de bani. Exista destule cazuri de femei care stiu doar un singur fel de a-si satisface primele doua trepte ale nevoilor, si anume alianta cu un barbat instarit. Acest lucru, pe langa faptul ca nu este natural si te priveaza de una din cele mai frumoase trairi omenesti, iubirea, are toate sansele sa te duca spre o reactie in lant. Urmatorul pas e ca:

2. Ajungi sclava. Ce faci cand trebuintele tale fiziologice si de securitate sunt satisfacute de o alta persoana, iar tu nu ai putere? Ce se intampla cand te da afara din casa? Ce se intampla cand te inseala? Ce se intampla cand moare cel care te intretine? Si zeci de alte scenarii. Nu ai nici o putere. In cazul in care faci copii, risti sa:

3. Iti distrugi copii. In mod normal, copii ar ramane mamei in caz de despartire, insa daca nu ii poti intretine, legea spune ca vor ramane tatalui. Daca inca sunt copii mici, cum cresc copiii fara mama? Poate o sa aiba o mama vitrega, insa sufletul tau, ce se alege de el?

Povestea poate continua, dar cred ca ai inteles ideea. Nu vreau sa ramai cu impresia ca citesti scene de groaza, dar sunt convins ca stii MACAR un caz de femeie parazit in cuplu.

Te invit sa dezbatem acest subiect si eventual sa propunem impreuna solutii.

Luca si Pera.

Foto: childsey

Un barbat avea tot viitorul in fata.

S-a indragostit si s-a casatorit cu o femeie pe care o iubea. Totul a fost bine, a aparut si un copil.

Munca barbatului era foarte grea, lipsea o intreaga saptamana de acasa. Munca lui era pe un camp petrolier, unde iarna nu avea unde se sa ascunda de frig si toti colegii se incalzeau cu alcool. Astfel, dupa cativa ani, prietenii si paharul au devenit mai apropiati de barbatul nostru decat familia lui. Venea doar in weekend-uri acasa, beat. Devenise alcoolic. Femeia, din salariul ei de cadru didactic, intretinea intreaga familie pentru ca salariul sotului se risipea pe bautura, in doar cateva zile. Toate cheltuielile cu casa, cu educatia si cresterea copilului, reveneau bietei femei.

Lucrurile s-au agravat in momentul in care barbatul a ramas fara slujba. Sursa lui de venit, chiar daca se ducea pe bautura, ii acopera necesitatile de cazare si masa (in timpul saptamanii locuia si manca la schela de petrol). Dupa pierderea locului de munca, sotul a revenit acasa, fara salariu, dar cu necesitati: trebuia sa supravietuiasca. Si, in plus, mai avea viciul bauturii.

Dintr-o data, femeia trebuia sa creasca un copil si sa asigure supravietuirea unui parazit, atat din punct de vedere financiar cat si sentimental: barbatul nu inceta sa dea vina pe societate, pe sefi, pe firma pentru ca a ramas fara loc de munca. Lamentarile continue, negativismul si refugiul in bautura devenisera o sursa de energie psihica negativa pentru sotia sa.

Asta a durat cativa ani de zile, pana cand femeia s-a saturat, si-a luat inima in dinti si a divortat. Casa a ramas mamei cu copilul, barbatul a ramas pe strazi. A dormit pe sub poduri si prin parcuri pana cand statul i-a oferit o camera intr-o curte, la capatul orasului. Barbatul nostru a gasit tot timpul scuze si motivatii pentru a explica situatia in care se afla, insa adevarul era limpede, in fata lui.

Cand traiesti ca un PARAZIT, nu mai ai dreptul de a alege ce fel de viata vrei sa ai, ci esti la mila sortii, care de obicei nu are mila.

Lipsa de inteligenta emotionala l-a facut sa ia decizii care au distrus munca de luni si ani de zile, dedicata construirii unei relatii de familie, in cateva clipe.

La lucru, s-a luat la bataie cu colegi care glumeau pe seama lui si astfel a fost dat afara.

Acasa avea izbucniri de violenta din cauza lipsei de autocontrol si a faptului ca sotia ii stia butoanele emotionale. Aceste conditii au facut ca fiecare cearta sa se amplifice intr-un scandal urias, cu obiecte sparte si cu politia alertata de vecini.

Din cauza lipsei de vointa si educatie, barbatul se afla intr-un cerc vicios, aparent fara iesire.

A devenit o victima a sortii, care incerca sa cerseasca mila celor din jur prin povesti lacrimogene, care ii facea pe toti (parinti, sotie, anturaj) vinovati de soarta lui. Astfel mai primea de baut si tigari.

Singur, beat, incepand fiecare dimineata in preajma unui anturaj asemeni lui, fara vointa, scop sau speranta, s-a transformat din parazitul perfect intr-un ratat desavarsit.

Aceasta poveste trebuie sa te faca sa intelegi un lucru important: parazitismul are foarte multe fete:

* el poate incepe ca o modalitate de a consuma de la victima energiea psihica, parazitul folosind vitalitatea gazdei pentru a-si completa lipsa de energie proprie
* ulterior poate trece intr-o forma de control, datorita obsesiei parazitului de a pierde gazda, care ii asigura supravietuirea
* parazitarea financiara poate fi regasita in paralel cu elementele descrise mai sus; ea adauga un plus de presiune asupra celor doi

Pasul 1 de actiune

Pe departe cel mai important lucru este ca persoana care sufera parazitarea sa-si dea seama ca traieste cu un parazit. La fel ca un alcoolic ce refuza sa recunoasca faptul ca are o problema, de multe ori cel parazitat neaga evidenta. Acest lucru se intalneste mai ales la femei. Ele au tendinta sa amestece dragostea fata de partener cu un soi de protectie materna pe care o rasfrange asupra barbatului din viata ei. Aceste sentimente pot duce la o falsa senzatie de obligatie fata de “jumatatea sa”: simti nevoia sa-l sustii, sa-i accepti parazitismul, cu gandul la “clipele placute petrecute impreuna” sau la faptul ca “este alesul inimii” (chiar daca amandoua afirmatiile sunt de fapt propozitii la timpul trecut). Multe femei nu reusesc sa treaca de acest obstacol si sfarsesc prin a-si distruge viata alimentand un parazit, tocmai pentru ca nu au curajul sa priveasca realitatea in fata.

Pasul 2 de actiune

Al doilea element, dupa recunoasterea situatiei de criza, este luarea deciziei. Trebuie sa intelegi ca situatia nu poate continua decat cu pretul sacrificarii propriei vieti. Lucrurile sunt si mai grave atunci cand e la mijloc un copil. Mamele gasesc scuze noi, spunand ca nu vor sa divorteze pentru ca sa nu lase copilul lor fara tata. Din pacate ignora starea de tensiune continua si mediul negativ din familie, care au efecte toxice mult mai mari asupra copilului decat ruptura fata de figura paterna.
Decizia trebuie sa fie clara si radicala: nu poti scapa de un parazit decat daca il indepartezi. Punct.

Pasul 3 de actiune

Al treilea pas il reprezinta trecerea la actiune. Initial, tensiunea psihica, certurile si amenintarile vor depasi ca intensitate suferintele vietii zilnice pe care le simte persoana parazitata. Trecand de aceasta prima reactie, femeia va intelege ca aceste obstacole sunt mult mai mici fata de suferinta adunata in ani si ani de zile de convietuire cu un parazit.

In concluzie, trebuie sa:

1. admiti ca ai o relatie cu o persoana care te paraziteaza, de cele mai multe ori pe mai multe planuri
2. sa ai o discutie serioasa despre schimbare, cu termene clare si specifice ( pe care probabil parazitul nu le va respecta insa merita o sansa)
3. sa decizi ca lucrurile nu pot continua si ca e cazul sa realizezi o ruptura clara de parazit
4. sa treci la actiune, pregatita pentru a intampina probleme, care oricum sunt mult mai mici decat aspectele negative care s-au acumulat in ani de zile.

HA HA, rupt in fund Nu suna foarte poetic, dar este socant de adevarat. Esti toba de carte dar din punct de vedere financiar esti la pamant.

Ce inseamna “toba de carte”?

* 12 ani de scoala de la scoala primara la terminarea liceului
* 3, 4, 5 ani de facultate
* 2 ani de master
* 3 ani de doctorat

Daca ne gandim ca sunt tineri care fac si 2 facultati, strangem lejer 20 de ani de scoala si educatie in sistemul de invatamant. Totusi, cum se face ca multi dintre ” experti”, toba de carte, sunt saraci? Acest lucru nu e valabil doar in Romania, ci in intreaga lume.

Din cealalta parte a baricadei avem: Bill Gates, care s-a lasat de facultate, Steve Jobs (de la Apple), la fel. Acum cativa ani citeam ca primii 8 din 10 cei mai bogati oameni din lume nu au terminat o facultate. Acum, sa nu intelegi gresit: n-ai sa devii bogat daca te lasi de scoala… Nu tzine!

De ce toti profesorii se plang ca nu au bani? Doar sunt profesori. Ma astept de la un profesor sa stie ce este succesul in viata. Cum altfel poti sa inveti un tanar pe care tu il educi, sa aiba succes in viata, la randul lui?

Raspunsul la toate astea este programarea sociala.

Avem un sistem educational vechi de peste 100 de ani. Este un sistem prusac, pus la punct pentru ca tinerii sa fie super-disciplinati si ascultatori, sa invete sa lucreze asemeni unor roboti, in fabrici sau in slujbe la stat. Asa era acum mai bine de 100 de ani, cand incepea era industriala.

Desi vremurile sunt demult schimbate, avem acelasi sistem educational obosit, care are ca scop nivelarea tuturor elevilor la un nivel de mediocritate. La scoala, scopul nu este sa iti dezvolti abilitati si sa iti scoti la suprafata potentialul cu care te-ai nascut. La scoala, primul lucru pe care il inveti este sa fii a s c u l t a t o r. Pentru ca atunci cand o sa cresti sa fii un bun “sclav” (a se citi “cetatean model”) care nu comenteaza in fata autoritatii. Imagineaza-ti catedra cu bancile elevilor. Autoritatea sta la catedra, elevii obedienti in banci.

Sunt de acord, scoala e importanta. Inveti sa scrii si sa citesti. Inveti aritmetica si alte materii de cultura generala. Dar ce inveti si cum inveti, aici e problema. Tot sistemul de invatamant se bazeaza pe tocit informatia si reproducerea ei automata Indiferent ce disciplina ti-ai ales, nu se oboseste nimeni sa iti dezvolte abilitati. Oamenii care devin buni in domeniul lor de activitate si fac bani sunt cei care se educa singuri pe langa ce fac la scoala si facultate. N-ai sa vezi un om de succes care iese din acest sistem. Poate angajati de succes. Dar noi nu muncim aici ca sa te invatam sa fii un angajat de succes ci un om prosper si de succes, independent financiar, cu o viata implinita.

Daca vrei vreodata sa ai bani, scoala nu e un locul potrivit. Cel putin nu in ziua de azi.

Sa nu ne intelegi gresit. Autorii articolului de fata au studii superioare: Luca este medic. Pera a facut si Politehnica si Psihologia. Stim ce vorbim cand spunem aceste lucruri.

Ca sa faci bani in viata, trebuie sa iti dezvolti abilitati. Iar asta e o cu totul alta poveste fata de mersul la scoala, adunat diplome si un titlu de ” expert”.

Hai sa recapitulam:

Ce iti ofera scoala?

* acces la sistemul de invatamant, care toarna in tine informatii pentru a fi “competent”
* o diploma care (cel putin teoretic) iti permite sa ai mai multe sanse pentru a te angaja pe un post bine platit

Sa le luam pe rand:

* 80% (sau poate chiar mai mult) din informatia pe care esti obligat s-o tocesti la scoala nu iti va fi de folosinta practica in meseria ta. Daca nu ma crezi, intreaba orice persoana care a terminat o facultate si are un job in domeniul de activitate in care a terminat studiile.
* diploma pe care o primesti este… o simpla foaie de hartie. Nu are rost sa-ti spun ce poti sa faci cu ea. Cauza? E plin de facultati in Romania, care scot absolventi pe banza rulanta. Efectul? E plin de absolventi de facultate care nu se pot angaja conform calificarii lor.

Ca sa ma intelegi mai bine, iti voi spune o poveste adevarata.

Am cunoscut un tanar care e coordonator regional de vanzari pe cateva judete, la o companie internationala care vinde produse de patiserie. E un tip ok, care castiga bine in job-ul lui. Dupa catva timp am aflat de la o cunostinta de-a lui care a fost povestea omului. La inceput a lucrat in firma respectiva “de jos”, la desfacere: cara cu furgoneta produse de patiserie in Timisoara. Apoi a devenit agent. Curand, datorita abilitatilor de comunicare si a modului de a se face placut, se ocupa cu livrarilela cele mai importante puncte de desfacere din Timisoara. Dupa catva timp a fost chemat pentru a fi avansat. Cand sa i se faca actele, cei de la Resurse Umane au “observat” ca nu terminase liceul! L-au pus sa-l termine. Desi lucra pe noul post, oficial era prezent in schema de personal la vechiul post, pentru ca nu avea pregatirea necesara. Apoi l-au pus sa faca facultatea iar peste ceva timp a ajuns sef zonal la vanzari. Ei, cum e cu importanta diplomei?

Ce trebuie sa intelegi din aceasta istorioara? Ca ai nevoie, cum spuneam inainte, de abilitati, nu de diplome. Din pacate, scoala nu produce oameni cu abilitati ci persoane posesoare de diplome.

Ce-i de facut?

1. sa-ti dai seama la ce esti bun. Cel mai simplu este sa te intrebi ce te pasioneaza, ce-ti place si sa vezi daca ai un talent legat de pasiunea ta
2. sa-ti dezvolti abilitatile. Atentie, talentul nu este tot una cu abilitatea! Cu talentul te nasti, abilitatile ti le dezvolti. Pentru asta trebuie sa muncesti ora de ora, zi de zi. Se spune ca pentru a deveni bun intr-un domeniu ai nevoie de 3000 de ore de exercitiu, iar pentru a deveni maestru e nevoie de 10.000 de ore. Nu se poate altfel, nu exista scurtaturi.
3. sa inveti sa-ti vinzi abilitatile. Nu e suficient sa le ai, trebuie sa stii sa obtii un pret cat mai mare pentru ele. Si asta e …o abilitate, care se invata, la randul ei
4. sa inveti sa-ti gestionezi banii. Fara cunostinte de baza din finantele personale, oricat de mult ai castiga, vei cheltui mai mult, pentru ca cel care nu controleaza banii va fi controlat de bani (citeste despre bazele finantelor personale aici).
5. sa te asociezi cu oameni de valoare mai mare ca tine chiar daca trebuie sa joci rolul ucenicului. Oricat de talentat si harnic esti nu vei putea sa iti dezvolti TOATE abilitatile necesare pentru a reusi cu adevarat in viata. Ai nevoie langa tine de oameni care sa te completeze si de la care sa inveti. Daca esti excelent pe partea de creatie, ai nevoie de un excelent organizator. Si invers.

La final, iti voi propune un fragment extraordinar, scris de Will Smith (da, cantaretul de rap, actorul care a juca in “Oameni in negru”!). Acest citat arata cat de importanta e munca pentru a-ti dezvolta o abilitate.

“Separarea talentului si a abilitatilor este unul dintre cele mai importante concepte, gresit intelese de oamenii care vor sa exceleze intr-un anumit domeniu, care au visuri, care vor sa realizez lucruri minunate in viata. Talentul il ai de la mama natura, e innascut. Abilitatile sunt dezvoltate in urma a ore si ore si ore de munca in domeniul in care esti talentat. .

Nu m-am vazut niciodata a fi un om deosebit de talentat. Cand excelez in ceva o fac datorita principiilor mele de munca ridicole si aproape bolnavicoase. Cand cei din jur dorm, eu muncesc. Cand cei din jur mananca, eu muncesc.

Nu exista cale usoara. Oricat de talentat esti, telantul tau te va trada daca nu ai abilitatile dezvoltate. Daca nu studiezi, daca nu muncesti foarte mult si nu te dedici scopului de a fi tot mai bun in fiecare zi, nu vei putea niciodata sa comunici oamenilor esenta valorii tale asa cum iti doresti cu adevarat.

Singurul lucru pe care eu il vad diferit la mine fata de altii este: Nu mi-e frica sa mor alergand pe banda rulanta. Poti sa ai mai mult talent ca mine; poti sa fii mai inteligent ca mine. Dar daca suntem amandoi pe banda rulanta se pot intampla doar 2 lucruri: Ori tu renunti primul, ori eu mor.

E chiar asa de simplu. “

Parazitul isi secatuieste gazda de resurse pana cand o ucide sau pana cand gazda reuseste sa scape de parazit. Oricum, cineva pierde, de multe ori ambii.

Intre oameni, cand parazitezi, indiferent ca e vorba de bani, de sentimente, energie sau orice altceva, ajungi sa iti urasti gazda.   Parazitul considera vinovata gazda lui pentru situatia in care el se afla, desi decizia de a deveni un parazit ii apartine in totalitate.

Am o poveste pentru tine, o poveste cu un tanar are 25 de ani.

A terminat facultatea insa nu isi gaseste de lucru. Sta acasa si se joaca pe calculator, descarca filme si doarme in fiecare zi pana la ora 11. Ar vrea sa aiba o viata sociala, sa aiba un anturaj cu care sa  se distreze, sa cunoasca fete, sa isi valorifice calitatile si sa fie apreciat pentru ceea ce este ca om. A fost insa protejat in timpul copilariei, de parinti, iar acum, pentru ca nu si-a dezvoltat abilitati, pentru ca nu s-a confruntat direct cu probleme vietii, prefera sa se izoleze si sa duca o viata mediocra.

Se afla in zona de confort pentru ca are un pat unde sa doarma, o farfurie de ciorba pe masa si nu plateste cheltuielile in apartamentul in care sta doar cu maica-sa, pentru ca parintii sunt divortati iar mama intretine mica familie. Evident ca le este foarte greu. Mama munceste doar ca sa poata intretine apartamentul si ca sa cumpere lucruri  de stricta necesitate: mancare si medicamente. La 25 de ani, tanarul se afla in zona lui de confort si ii este foarte greu sa renunte la caldurica de care are parte,  iar mama habar nu are cum sa il motiveze si ce sa ii faca.

Adevarul poate suna dureros insa fiul ei este un PARAZIT.

In acest caz, mama este pusa intr-o dilema: ea este singura care aduce bani in casa, singura care asigura supravietuirea. Fiul ei nu face decat sa consume, asemeni unui parazit. Am spus “asemeni”, pentru ca situatia de fata determina o discutie foarte delicata: este sau nu propriul copil un parazit?

Pentru un copil minor raspunsul e clar: nu este. Un copil depinde de parinti pentru supravietuire, dar el nu este un organism strain, ci “sange din sangele tau”, cum spune o zicala populara. Ca parinte, ai datoria sa-l cresti.

Lucrurile se schimba dupa majorat. Studentia este o “zona gri”, in care tanarul, desi a pasit oficial in zona maturitatii si ar putea sa se intretina singur, este ajutat de parinti pentru a-si definitiva studiile. Total altfel se pune problema in momentul cand tanarul este cu facultatea terminata si nu munceste.

Totusi, sa nu uitam ca datoria unui parinte este sa educe tanara fiinta pentru a deveni independent, autonom. Din pacate, s-ar putea ca singurul sfat de educatie financiara pe care un parinte il va da copilului sa fie : “Du-te la munca“, ceea ce de multe ori este un sfat prost. La munca merg si parintii nostri, fara rezultate. Lipsa educatiei financiare a parintilor face ca acestia sa nu poate fi modele de urmat pentru copii lor. Destinul copiilor este sa isi intreaca parintii in viata, astfel ca educatia financiara trebuie sa fie data de cei care au rezultate asemanatoare cu cele pe care le vor copiii.

In aceasta situatie mama este pusa a alege intre:

* instinctul matern si obisnuinta de a asigura supravietuirea propriului copil
* situatia financiara disperata, in care ea este singura producatoare de venit iar fiul capabil de munca, nu face decat sa consume

Desigur, mai exista si presiunea sociala la care este supusa mama, care trebuie sa raspunda intrebarilor insistente ale vecinilor si cunoscutilor: “Baiatul tau s-a angajat?”

Ce poate face mama?

Situatia, lasata sa evolueze de la sine, nu se va rezolva. Baiatul, obisnuit sa fie intretinut, va refuza orice oferta de angajare, pe diferite motive. El este intr-o stare de echilibru, de confort, pe care nu va dori s-o paraseasca.

Aici e cheia situatiei, aici trebuie sa actioneze mama. Desigur, ea va trebui sa-i asigure fiului ei necesitatile de supravietuire (cazare si masa), dar pentru a putea sa-l determine sa se angajeze, va trebui sa opreasca orice subventionare financiara. Va opri:

* plata internetului
* plata televiziunii prin cablu
* plata celularului
* nu-i va cumpara tigari sau bautura
* nu-i va da bani de cheltuiala
* nu-i va cumpara haine, in afara de cele strict necesare

In acest fel va creea o stare de tensiune si de inconfort suficient de mare pentru a produce o schimbare in atitudinea baiatului.

Toate elementele de mai sus pot fi justificate printr-o singura propozitie: “Nu ne putem permite”. Iar la protestele baiatului va trebui sa raspunda tot cu o singura propozitie: “Daca ai nevoie de mai mult decat cazare si masa, va trebui sa castigi bani pentru a-ti permite sa ai ce doresti.”

Aceasta tehnica, prin care se repeta la nesfarsit o propozitie sau o argumentatie, se numeste “tehnica patefonului stricat” si este imprumutata din metodele de negociere. Este extraordinar de eficienta, pentru ca nu produce dialog: orice incercare de a deschide discutia va duce la acelasi raspuns, asemeni unui ecou care se reflecta de un zid rece, fara suflet.

Din pacate, pentru a pune in aplicare aceasta strategie, la randul ei si mama va trebui sa iasa din starea de echilibru in care se afla. Este, paradoxal, mult mai usor sa taca si sa se chinuie sa tina veniturile si cheltuielile pe linia de plutire, decat sa se confrunte zilnic, la nivel psihologic, cu fiul ei. Dar pe termen lung, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa ia aceasta decizie, pentru ca altfel situatia de parazitism a fiului ei major si apt de munca se va incetateni si se va agrava.

In final, daca este ferma pe pozitie, mama va castiga. Fiul se va angaja si va produce o usurare a bugetului familiei. Din pacate, aceasta victorie a mamei va fi prima din lungul sir de mici victorii care va trebui sa le castige pentru a rezolva definitiv situatia. Ea va trebui sa-si determine fiul:

* sa contribuie la cheltuielile de intretinere
* sa dea in casa bani pentru mancare
* sa se implice activ in intretinerea casei si reparatiile curente necesare oricarei gospodarii
* sa furnizeze bani pentru orice imbunatatire care este adusa caminului
* sa economiseasca in vederea achizitionarii unei locuinte personale

Sunt pasi dificili, care trebuie abordati pe rand, cu tact si in acelasi timp cu hotarare. Numai asa se va produce trecerea tanarului la o noua etapa, de independenta si autonomie, care ii va permite sa se desprinda de mama sa pentru a-si cauta drumul in viata.

Ce poate face tanarul?

Lucrurile trebuie privite si din cealalta perspectiva. In cazul in care esti un copil parazit, trebuie sa iei in considerare faptul ca asteptarea adanceste cercul vicios in care te afli. Cu trecerea anilor puterea parintilor scade, sanatatea la fel si de obicei dupa ce implinesti varsta de 25 de ani te poti trezi in situatia in care familia are nevoie de tine mai mult ca oricand. O alta posibilitate este aparitia unei boli la un membru al familiei (de obicei bunici) si e nevoie ca resursele familiei sa se indrepte in aceasta directie. Se mai poate intampla ca unul din parinti ( sau Doamne fereste ambii) sa nu mai poata munci. Atunci esti fortat sa te trezesti la realitate iar viata pur simplu te ia si da cu tine de pereti.

Intr-o tara ca Romania nu se pune deloc accentul pe preventie. Mergem la doctor cand ni se umfla dintele, in loc sa prevenim caria. Mergem la dentist cand trebuie sa ne scoatem maseaua, nu cand o putem trata, ajungem sa aflam ca suferim de ceva atunci cand incepe sa ne doara si de obicei este prea tarziu.

La capitolul educatie financiara, de obicei ne trezim cand ni se taie curentul sau apa pentru ca nu am platit factura, cand ne suna creditorii sau cand primim scrisori recomandate in care gasim fraza “executare silita”.

NU FA ASTA. Nu lasa timpul sa treaca pentru ca apoi sa te gasesti intr o situatie fara iesire.

Educa-te si actioneaza ACUM!

Bine ai venit la blogul cartii “Parazit in cuplu?” scrisa de Luca Dezmir si Pera Novacovici.