foto: glendali
O fata s-a nascut foarte frumoasa.
Inca din adolescenta curgeau invitatiile la evenimente, petreceri si avea un cerc FOARTE mare de prieteni. I-a placut atentia, de la baieti, barbati, s-a imbracat, s-a aranjat.
Singura ei meserie era sa fie frumoasa. Modeling, sport, iesiri, abilitati de socializare. DAR ATAT. Apoi, pentru ca asa spune societatea ca e ” firesc”, scumpa noastra domnisoara, frumoasa foc, si-a gasit un barbat instarit.
Fata noastra era obisnuita sa fie intretinuta, pentru simplul fapt ca era frumoasa. S-au casatorit, iar timp de 2 ani nu i-a lipsit nimic.
Apoi, barbatul nostru instarit a inceput sa se plictiseasca de femeia a carei singura calitate era frumusetea. Mai ales ca “pe piata” au inceput sa apara alte fete, mai frumoase si mai tinere. Fata a simtit acest lucru si i-a reprosat, furioasa. A primit inapoi o riposta violenta: sotul ei a inceput sa o bata, sa o injure si sa o trateze ca pe o carpa. Pentru ca depindea financiar de el, absolut din toate punctele de vedere, fata noastra trebuia sa indure, iar viata ei a devenit un cosmar, aparent fara iesire.
Dar incerca sa evite adevarul, care se incapatana sa devina tot mai evident.
Atunci cand esti PARAZIT, ai un singur drept: SA INDURI ORICE UMILINTA LA CARE ESTI SUPUS.
O alta fata, despre care am sa va povestesc, nu era foarte frumoasa: era o fata simpla, crescuta la tara, care s-a mutat la oras. Mama ei o invatase ca femeia trebuie sa se ocupe de treburile casei, sa taca din gura si sa il lase pe barbat sa aduca bani acasa.
Si-a gasit un iubit, cu care s-a casatorit dupa doi ani. Totul a fost bine in primul an si jumatate, pana cand a aparut primul copil. Femeia noastra nu stia sa faca altceva decat sa se ocupe de gospodarie si de ingrijirea familiei.
Barbatul si-a schimbat comportamentul: a inceput sa o insele cu o alta femeie, nu ii dadea nici un fel de bani pentru nevoile ei si petrecea mult timp cu prietenii . Acasa dadea din ce in ce mai rar.
Femeia s-a gandit sa se desparta, insa era un copil de crescut. Unde sa plece, cu un copil mic? Singura ei alternativa ar fi fost sa se intoarca acasa, la tara, insa acolo i-ar fi rapit copilului sansa de a avea o educatie buna.
Ea nu se putea angaja, pentru ca nu stia sa faca mai nimic. Era doar o buna menajera, deoarece devenim buni la ceea ce facem zilnic, cateva ore pe zi. Ea stia sa calce, sa spele si sa gateasca, abilitati care nu sunt foarte bine platite, oricat de bine le faci. De aceea, sansele ei de a-si croi o viata mai buna erau extrem de mici, in acel moment. Ce putea sa faca?
Sunt doua povesti diferite, dar atat de asemanatoare intre ele.
Sunt asemanatoare, pentru ca:
* personajele principale sunt femei
* ele au optat sa se casatoreasca pentru a fi intretinute
* au oferit ceva in schimbul acestei situatii, in care sunt intretinute financiar
* au facut acest lucru la “sugestia” unor factori externi, societatea sau familia
* au devenit in totalitate dependente de soti
Sunt diferite pentru ca:
* femeile provin din doua zone sociale distincte: una dintr-o familie cu un statut financiar bun, alta din mediul rural
* au avut grade diferite de cultura
* una dintre ele avea constiinta propriei valori, alta pleca de la ideea ca este bine sa fie pe planul doi intr-o familie
* una a oferit frumusetea, alta servilismul
Dincolo de aceste asemanari si deosebiri, soarta lor este comuna datorita unui factor deosebit de important: au neglijat sa se preocupe de un aspect esential al unei fiinte umane, care este independenta (sau autonomia, cum o numesc psihologii).
Inainte de toate, femei sau barbati, suntem oameni. Viata pe care meritam sa o traim, in conformitate cu acest statut, trebuie sa fie caracterizata prin independenta si libertate. Din pacate aceste doua elemente nu ne sunt “livrate” la nastere, trebuie sa le cucerim. Din momentul in care ajungem pe lume, facem parte din mai multe sisteme, cu regulile si constrangerile lor:
* familie
* societate
* stat, in calitate de cetateni
Aceste sisteme, desi se declara deschise si cu respect fata de individ, nu ne asigura in nici un fel independenta si libertatea. Ele trebuie dobandite, intr-o anumita ordine:
1. in interiorul nostru, prin intelegerea faptului ca trebuie sa optam pentru independenta si libertate si e necesar sa luptam pentru ele
2. in exteriorul nostru, trecand la actiune pentru a obtine independenta si libertatea
Nu se poate altfel. Intai trebuie sa devenim liberi in interior, prin personalitatea noastra si modul in care interactionam cu realitatea, pentru ca ulterior, prin actiunile noastre, sa devenim liber si in lumea reala.
Independenta si libertatea, fata de familie, societate si stat, nu se poate obtine decat prin metode financiare. Daca faci suficienti bani, vei putea sa optezi:
* unde vrei sa traiesti
* cum vrei sa traiesti
* cu cine vrei sa traiesti
* daca vrei sa muncesti sau nu
Toate aceste optiuni (adica libertatea de a alege) se castiga prin banii.
In concluzie, chiar daca esti femeie:
* opteaza pentru independenta si libertate
* incepe cu transformarea din interiorul tau
* continua prin actiune, in exterior
* castiga suficienti bani pentru a-ti asigura independenta si libertatea
In caz contrar vei ajunge un parazit, iar parazitismul se termina, de fiecare data, in mizerie morala si materiala. E alegerea ta.
Mare parte din suferintele pe care le suporta femeile din pozitia de parazit in cuplu sunt consecintele unei educatii financiare deficitare, provenite din familie sau in general in viata:
1. cel putin o parte din femei ajung sa se marite “de foame” (vezi piramida lui Maslow). In piramida trebuintelor, a lui Maslow, pe prima treapta sunt necesitatile fiziologice, de potolire a foamei, a setei, pastrare a unei temperaturi constante a corpului. A doua treapta reprezinta trebuintele de securitate oferite de familie, grup si societate, care sa protejeze impotriva violentei, sa ofere un acoperis deasupra capului. Abia pe locul trei avem nevoia de iubire si afectiune. Asadar, pentru primele doua, in general, e nevoie de bani. Exista destule cazuri de femei care stiu doar un singur fel de a-si satisface primele doua trepte ale nevoilor, si anume alianta cu un barbat instarit. Acest lucru, pe langa faptul ca nu este natural si te priveaza de una din cele mai frumoase trairi omenesti, iubirea, are toate sansele sa te duca spre o reactie in lant. Urmatorul pas e ca:
2. Ajungi sclava. Ce faci cand trebuintele tale fiziologice si de securitate sunt satisfacute de o alta persoana, iar tu nu ai putere? Ce se intampla cand te da afara din casa? Ce se intampla cand te inseala? Ce se intampla cand moare cel care te intretine? Si zeci de alte scenarii. Nu ai nici o putere. In cazul in care faci copii, risti sa:
3. Iti distrugi copii. In mod normal, copii ar ramane mamei in caz de despartire, insa daca nu ii poti intretine, legea spune ca vor ramane tatalui. Daca inca sunt copii mici, cum cresc copiii fara mama? Poate o sa aiba o mama vitrega, insa sufletul tau, ce se alege de el?
Povestea poate continua, dar cred ca ai inteles ideea. Nu vreau sa ramai cu impresia ca citesti scene de groaza, dar sunt convins ca stii MACAR un caz de femeie parazit in cuplu.
Te invit sa dezbatem acest subiect si eventual sa propunem impreuna solutii.
Luca si Pera.
Da… femeia parazit in cuplu… as dori sa spun si eu o poveste :
A fost o data o familie destul de fericita. un sot, o sotie si un copil . Femeia era casnica ( parazit) , sotul avea un job bunicel, nu erau bogati dar nici saraci .
Cand sotul era intrebat cu ce se ocupa sotia, de obicei raspundea : ” nu face nimic, sta acasa, numai eu mukcesc .”
Intr-o zi, tatal sotiei care locuia in alt oras, a avut un accident si sotia a fost nevoita sa se duca de urgenta la el si a stat acolo cam o saptamana , apoi s-a intors acasa si lucrurile au intrat pe fagas normal, cu o singura diferenta ” cand sotul era intrebat cu ce se ocupa sotia, NICIODATA nu a mai raspuns ca inainte, ci raspunsul era : ” sta acasa si munceste in gospodarie si in familie ! ”
Deci dragilor ce e adevarat in ceia ce ati scris in articol este ca si femeile trebuie sa-si asigura independenta pentru o serie de motive : pozitia in familie, care POATE DEVENI de sclava in anumite cazuri :
1.- In care partenerul e ingust la minte si cu vederi demodate nu atat despre femei ci mai ales despre superioritatea barbatului .
2.- In cazul unor accidente cand femeia ramana singura fara protectie morala si financiara, cu sau fara copii.
3. – In cazul in care copilul/copii cresc si un salariu nu mai ajunge.
etc.
Dar solutia ca in familie unul – de obicei sotia , dar se poate ( rar) si sotul – sa acopere de comul acord , nevoile gospodariei si in principal o buna educatie si grija pentru dezvoltarea copiilor , nu e de neglijat ; si asta se mai intampla si in zilele noastre si astfel de familii merita tot respectul ;
Eu cred ca aceste cazuri care au fost mentionate in articol au avut ca subiect barbati de conditie inferioara, din padate mai exista de astia dar opinia mea este ca este o specie pe cale de disparitie .
As dori sa cunosc opinia unor barbati inteligenti si informati, precum Luca si Pera, dar poate si altii despre acest aspect .
Si legat oarecum de acest aspect, care credeti ca e diferenta intre un barbat adevarat si un …mascul ?
Eu cred ca nu ai inteles nimic din articolul acesta…Ideea e sa nu ajungi un parazit, iar daca ai ajuns in stadiul acesta sa gasesti solutia, sau mai bine spus puterea sa iti depasesti conditia. Nu conteaza cine e parazitul, ideea e ca ambii parteneri au de suferit si nici unul nu isi doreste poate sa fie situatia asta: e greu sa fii si parazit dupa cum foarte bine se intelege din articol, si poate si mai greu e sa joci rolul celui care intretine parazitul. Oricum ideea e sa iti depasesti conditia, sa vezi dincolo de limitele impuse de societate si limitele impuse pe care ti le impui zilnic…E greu, dar sigur merita. Independenta nu are pret.
O solutie ar fi in cazul care te casatoresti pentru a avea o situatie materiala sigura sa o faci cu cap, macar. Adica sa iti faci un contract prenuptial, daca el te inseala, macar sa ramai cu o siguranta zilei de maine iar el cu “noile experiente”.
Cum a spus Dorina – depinde de partener. Daca in primul caz lucrurile decurg logic, cine cauta doar frumusete se plictiseste destul de repede. In cealalta situatie e doar o conjunctura nefericita(din pacate nu singulara). Majoritatea barbatilor isi doresc o femeie gospodina, fie ca recunosc fie nu. Si daca acea femeie reuseste sa creeze si o atmosfera placuta acasa, o atitudine injositoare din partea barbatului denota ceva carente de comportament. Altfel orice comportament de acest fel e ori acceptat ori, mai rau, incurajat. Situatii limita de gen accident, moarte sint tot conjuncturi nefericite. Desigur, solutia cea mai eleganta este independenta (financiara si ce rezulta mai departe). Dar aceeasi independenta duce la numarul crescut de femei singure, pentru ca nu mai au timp si energie sa se ocupe de gospodarie. Si asa iar ajungem la partener, flexibilitate, intelegere, etc. Cred ca nu e prea usor pentru femei in ziua de azi (nu vreau sa se creada ca le tin partea dar am vazut o gramada de femei independente finaciar, realizate profesional si singure/nefericite)
Crang,
faptul ca tu ai intalnit multe femei realizate profesional, singure si nefericite, inseamna doar acest lucru: ca nu au fost in stare sa isi balanseze viata intre profesie si relatie de cuplu/familie. nimic altceva.
dar acest lucru nu inseamna ca urmarirea independentei financiare este o reteta pentru a deveni femeie singura si nefericita.
Dorina,
desigur, exista si cazuri ca cel relatat de tine. dar trebuie subliniat:
1.oricum o iei, dependenta financiara a femei fata de barbat va exista
2.oamenii se schimba. e posibil ca barbatul respectiv sa-si modifice atitudinea fata de sotie (in sens negativ). ajungem la aceiasi situatie, in care femeia nu are nici un fel de mijloace de subzistenta si nu stie sa faca altceva decat sa se ocupe de gospodarie.
rolul articolului este sa iti arate ca esti o persoana si ca atare ai dreptul si datoria sa devii independenta, indiferent de sex. daca nu realizezi aceasta necesitate, vei suporta consecintele sau vei ramane la mila/bunavointa partenerului.
eu, daca as fi femeie, nu as putea trai o asemenea viata… dar asta e, bineinteles, chestie de personalitate…
povestea mea..
am fost independenta financiar de la 14 ani, am realizat multe, m-am casatorit .. din dragoste, totul a fost frumos o vreme pana cand sotul s-a transformat intr-un parazit in cuplu,m-a si inselat, am divortat si pot spune cu mana pe suflet ca imi este foarte bine fara el, insa nu stiu ce faceam daca nu aveam independenta financiara… asa ca fetelor din suflet va rog.. fiti independente… cresteti si dezvoltati-va in permanenta… asta inseamna viata
Multumesc pentru comentariul tau ! m-a facut sa reflectez serios ! acum am o buna situatie si simt ca ma leneveam, dar ma complaceam in situatie, pentru ca mintea gasea scuze in permanenta ..dar acest articol si mai ales comentariul cu povestea ta, m-a trezit la realitate ! Multumesc mult ! Si multa bafta in viata si in tot ce-ti propui
multumim pentru comentariu
eu iti multumesc pt un articol execelent care sper din suflet sa deschida ochii si mintea cat mai multor femei aflate in situatia de intretinute.
as mai vrea sa mentionez ca am observat.. dupa divort ca desi muuulte femei ma invidiaza pt curajul meu si pentru stare evidenta de bine in care ma aflu(am inflorit si mi se spune des ca am intinerit zece ani)ele nu isi pot gasi curajul sa se rupa de astfel de barbati, continuand sa ii intretina ele,… pacat … pacat ca nu au forta necesara sa se rupa de acesti paraziti..
Acest articol a venit exact cand aveam nevoie de un sut un fund ca sa ma trezesc din reveria de a fi intretinuta si a a avea totul fara a misca un deget ..cred ca o sa-l printez si -l pun undeva la vedere!!. adevarul e ca dupa o vreme organismul se obisnuieste asa..si mintea cauta scuze pentru situatia data…
Articolul puncteaza foarte bine o problema a societatii,ce declanseaza tot restul problemelor .Oricum ar fi,parazitul are numai si numai de pierdut .Intr-adevar solutii cautam cu totii.Ce ar putea face o femeie care nu are nici un fel de experienta ,si nu se poate angaja pe un salariu care sa ii permita sa se intretina?!O ia de jos,ca femeie de serviciu,se imprumuta,pana cand intr-o zi dupa multi ani de munca reuseste sa avanseze,facand niste cursuri?!Poate ca se merita sa faci orice ca sa iti castigi libertatea,cei din razboia erau dispusi sa-si dea si viata,insa ce farmec ar mai avea viata,unde vezi frumusetea ei,in atatea necazuri pricinuite de lipsa banilor si a anilor pierduti?!Ce solutii aveti,pentru un om care nimic nu-l ajuta,nici societatea,nici nimeni?!Poate ca de asta ,unele femei accepta umilintele barbatului.Insa,normal nu e o scuza pentru un caracter vertical.
solutii sunt multiple, dar ele trebuie sa se bazeze pe doua elemente esentiale:
1.constientizeaza ca a depinde de altcineva este o forma de parazitare, care nu iti poate aduce decat probleme
2.asigura-ti independenta financiara. cel mai simplu lucru este sa te educi, sa faci o scoala, o meserie, o facutate si sa sa-ti eii un job bun. celelalte solutii, mai elegante si care iti permit sa ai bani si timp, le gasesti in iesi din labirint, cartea mea care va fi tiparita in aceasta primavara
Buna ziua,
Sunt intru totul de acord cu punctele de vedere exprimate in articol. Eu aveam o alta denumire pentru acest tip de femei – femeia rucsac – cea care se ”aseaza” in spatele barbatului pentru tot restul vietii si care nu are dorinte proprii de realizare decat cele impuse de mediul social, demodat de altfel.
Sunt casatorita, am profesia mea si din fericire am un sot care apreciaza independenta mea profesionala, financiara si nu se simte amenintat de acest lucru (din nefericire exista si barbati care cauta acest gen de femei din teama de a nu fi eclipsati de jumatatile lor). Consider ca o casnicie este o echipa in care se impart atributiile financiare si casnice in functie de disponibilitatea fiecaruia dintre parteneri. Nu cred ca munca in gospodarie justifica o sotie care sa stea tot timpul acasa. Este doar o chestiune de organizare: cine spala vasele, rufele, face cumparaturile etc. Pana la urma aceasta planificare nu este ceva imposibil – la noi in casa nu stau rufele si vasele nespalate cu zilele pentru ca eu muncesc la fel ca si sotul meu.
Poate ca remarcile mele au fost cam dure dar m-am intrebat intotdeauna ce se poate intampla cu aceste femei in cazul in care partenerul lor de viata sufera un accident, decedeaza sau pur si simplu le paraseste lasandu-le cu copiii in grija. Cum se vor descurca in aceste circumstante?
Pana la urma cineva reuseste sa dea valoare familiei sale daca mai intai are valoare in sinea sa si daca se preocupa de acest lucru. Si inca un lucru: nu am observat vreo diferenta notabila in educatia copiilor cu mame casnice fata de cei ai caror parinti muncesc.
Ms de solutii:)sper sa ajung si eu ca tine in care sa nu am doar un job bun,ci o reala parghie de independenta financiara!Toate cele bune!
Buna ziua,
Din experienta mea: mi-am lasat serviciul pentru a merge dupa sotul meu, in orasul in care a fost mutat, unde am stat doi ani. A urmat alt oras, unde am stat cinci ani. Aceasta perioada ( incepand cu cei doi ani) a coincis cu intrarea la liceu a fiicei noastre. Venirea dintr-un oras mic asociata cu teribilismul adolescentei a dus la situatii in care am trecut pe planul doi gasirea unui serviciu pentru mine, fiind nevoita sa ma concentrez pe formarea personalitatii fiicei noastre.
Acest lucru nu se face de azi pe maine (cred ca toata lumea este de acord cu asta; si cum este vorba aceea: copil face tot prostul, mai greu este sa faci OM din el).
Anii au trecut, fiica noastra a luat in clasa a XII- a bursa de merit, bacul l-a luat cu 9.75, facultate, acum master…..
In perioada de liceeana a fiicei, gasirea unei slujbe nu a primat dar, am facut curs de op, de secretariat pentru o viitoare slujba.
Am 44 de ani, sunt refuzata politicos la unele interviuri.
Au aparut discutii in contradictoriu cu sotul meu, banii dati cu portia etc.
Concluzia mea: nu am vrut si nu am premeditat sa fiu un parazit in cuplu dar …….. s-a intamplat.
Vivi,
iti multumesc pentru comentariu.
situatia ta este foarte interesanta. sunt sigur ca sunt multi ca tine, care nu premediteaza sa ajunga un parazit.
sunt parinte si te inteleg foarte bine. a fi alaturi de copilul tau este important. fara a incerca sa dau lectii, iti spun ca pentru situatia in care vrei sa fii alaturi de copilul tau in perioade grele, cum este adolescenta, sunt modalitati de a impaca “varza si capra”, de exemplu un job cu jumatate de norma, de 4 ore, cand copilul oricum e la scoala; se rezolva ambele necesitati (sa fii cu copilul si sa ai o sursa de venit).
e usor sa “acuzi” si sa zici sa sunt solutii pentru orice situatie. rolul nostru nu este de a arata cu degetul, ci de a sublinia ca a preveni o situatie de parazitism este preferabila unei atitudini pasive sau a gasirii de scuze pentru situatia in care te afli (nu am putut sa lucrez pentru ca…). viata este un sir lung de problem pe care trebuie sa le rezolvam, depinde de noi daca gasim solutia corecta la problemele aparute.
iti multumesc inca o data pentru comentariu, care aduce o situatie noua in discutia noastra, si te rog sa nu iei interventia mea ca o critica la adresa ta