Parazitul isi secatuieste gazda de resurse pana cand o ucide sau pana cand gazda reuseste sa scape de parazit. Oricum, cineva pierde, de multe ori ambii.
Intre oameni, cand parazitezi, indiferent ca e vorba de bani, de sentimente, energie sau orice altceva, ajungi sa iti urasti gazda. Parazitul considera vinovata gazda lui pentru situatia in care el se afla, desi decizia de a deveni un parazit ii apartine in totalitate.
Am o poveste pentru tine, o poveste cu un tanar are 25 de ani.
A terminat facultatea insa nu isi gaseste de lucru. Sta acasa si se joaca pe calculator, descarca filme si doarme in fiecare zi pana la ora 11. Ar vrea sa aiba o viata sociala, sa aiba un anturaj cu care sa se distreze, sa cunoasca fete, sa isi valorifice calitatile si sa fie apreciat pentru ceea ce este ca om. A fost insa protejat in timpul copilariei, de parinti, iar acum, pentru ca nu si-a dezvoltat abilitati, pentru ca nu s-a confruntat direct cu probleme vietii, prefera sa se izoleze si sa duca o viata mediocra.
Se afla in zona de confort pentru ca are un pat unde sa doarma, o farfurie de ciorba pe masa si nu plateste cheltuielile in apartamentul in care sta doar cu maica-sa, pentru ca parintii sunt divortati iar mama intretine mica familie. Evident ca le este foarte greu. Mama munceste doar ca sa poata intretine apartamentul si ca sa cumpere lucruri de stricta necesitate: mancare si medicamente. La 25 de ani, tanarul se afla in zona lui de confort si ii este foarte greu sa renunte la caldurica de care are parte, iar mama habar nu are cum sa il motiveze si ce sa ii faca.
Adevarul poate suna dureros insa fiul ei este un PARAZIT.
In acest caz, mama este pusa intr-o dilema: ea este singura care aduce bani in casa, singura care asigura supravietuirea. Fiul ei nu face decat sa consume, asemeni unui parazit. Am spus “asemeni”, pentru ca situatia de fata determina o discutie foarte delicata: este sau nu propriul copil un parazit?
Pentru un copil minor raspunsul e clar: nu este. Un copil depinde de parinti pentru supravietuire, dar el nu este un organism strain, ci “sange din sangele tau”, cum spune o zicala populara. Ca parinte, ai datoria sa-l cresti.
Lucrurile se schimba dupa majorat. Studentia este o “zona gri”, in care tanarul, desi a pasit oficial in zona maturitatii si ar putea sa se intretina singur, este ajutat de parinti pentru a-si definitiva studiile. Total altfel se pune problema in momentul cand tanarul este cu facultatea terminata si nu munceste.
Totusi, sa nu uitam ca datoria unui parinte este sa educe tanara fiinta pentru a deveni independent, autonom. Din pacate, s-ar putea ca singurul sfat de educatie financiara pe care un parinte il va da copilului sa fie : “Du-te la munca“, ceea ce de multe ori este un sfat prost. La munca merg si parintii nostri, fara rezultate. Lipsa educatiei financiare a parintilor face ca acestia sa nu poate fi modele de urmat pentru copii lor. Destinul copiilor este sa isi intreaca parintii in viata, astfel ca educatia financiara trebuie sa fie data de cei care au rezultate asemanatoare cu cele pe care le vor copiii.
In aceasta situatie mama este pusa a alege intre:
* instinctul matern si obisnuinta de a asigura supravietuirea propriului copil
* situatia financiara disperata, in care ea este singura producatoare de venit iar fiul capabil de munca, nu face decat sa consume
Desigur, mai exista si presiunea sociala la care este supusa mama, care trebuie sa raspunda intrebarilor insistente ale vecinilor si cunoscutilor: “Baiatul tau s-a angajat?”
Ce poate face mama?
Situatia, lasata sa evolueze de la sine, nu se va rezolva. Baiatul, obisnuit sa fie intretinut, va refuza orice oferta de angajare, pe diferite motive. El este intr-o stare de echilibru, de confort, pe care nu va dori s-o paraseasca.
Aici e cheia situatiei, aici trebuie sa actioneze mama. Desigur, ea va trebui sa-i asigure fiului ei necesitatile de supravietuire (cazare si masa), dar pentru a putea sa-l determine sa se angajeze, va trebui sa opreasca orice subventionare financiara. Va opri:
* plata internetului
* plata televiziunii prin cablu
* plata celularului
* nu-i va cumpara tigari sau bautura
* nu-i va da bani de cheltuiala
* nu-i va cumpara haine, in afara de cele strict necesare
In acest fel va creea o stare de tensiune si de inconfort suficient de mare pentru a produce o schimbare in atitudinea baiatului.
Toate elementele de mai sus pot fi justificate printr-o singura propozitie: “Nu ne putem permite”. Iar la protestele baiatului va trebui sa raspunda tot cu o singura propozitie: “Daca ai nevoie de mai mult decat cazare si masa, va trebui sa castigi bani pentru a-ti permite sa ai ce doresti.”
Aceasta tehnica, prin care se repeta la nesfarsit o propozitie sau o argumentatie, se numeste “tehnica patefonului stricat” si este imprumutata din metodele de negociere. Este extraordinar de eficienta, pentru ca nu produce dialog: orice incercare de a deschide discutia va duce la acelasi raspuns, asemeni unui ecou care se reflecta de un zid rece, fara suflet.
Din pacate, pentru a pune in aplicare aceasta strategie, la randul ei si mama va trebui sa iasa din starea de echilibru in care se afla. Este, paradoxal, mult mai usor sa taca si sa se chinuie sa tina veniturile si cheltuielile pe linia de plutire, decat sa se confrunte zilnic, la nivel psihologic, cu fiul ei. Dar pe termen lung, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa ia aceasta decizie, pentru ca altfel situatia de parazitism a fiului ei major si apt de munca se va incetateni si se va agrava.
In final, daca este ferma pe pozitie, mama va castiga. Fiul se va angaja si va produce o usurare a bugetului familiei. Din pacate, aceasta victorie a mamei va fi prima din lungul sir de mici victorii care va trebui sa le castige pentru a rezolva definitiv situatia. Ea va trebui sa-si determine fiul:
* sa contribuie la cheltuielile de intretinere
* sa dea in casa bani pentru mancare
* sa se implice activ in intretinerea casei si reparatiile curente necesare oricarei gospodarii
* sa furnizeze bani pentru orice imbunatatire care este adusa caminului
* sa economiseasca in vederea achizitionarii unei locuinte personale
Sunt pasi dificili, care trebuie abordati pe rand, cu tact si in acelasi timp cu hotarare. Numai asa se va produce trecerea tanarului la o noua etapa, de independenta si autonomie, care ii va permite sa se desprinda de mama sa pentru a-si cauta drumul in viata.
Ce poate face tanarul?
Lucrurile trebuie privite si din cealalta perspectiva. In cazul in care esti un copil parazit, trebuie sa iei in considerare faptul ca asteptarea adanceste cercul vicios in care te afli. Cu trecerea anilor puterea parintilor scade, sanatatea la fel si de obicei dupa ce implinesti varsta de 25 de ani te poti trezi in situatia in care familia are nevoie de tine mai mult ca oricand. O alta posibilitate este aparitia unei boli la un membru al familiei (de obicei bunici) si e nevoie ca resursele familiei sa se indrepte in aceasta directie. Se mai poate intampla ca unul din parinti ( sau Doamne fereste ambii) sa nu mai poata munci. Atunci esti fortat sa te trezesti la realitate iar viata pur simplu te ia si da cu tine de pereti.
Intr-o tara ca Romania nu se pune deloc accentul pe preventie. Mergem la doctor cand ni se umfla dintele, in loc sa prevenim caria. Mergem la dentist cand trebuie sa ne scoatem maseaua, nu cand o putem trata, ajungem sa aflam ca suferim de ceva atunci cand incepe sa ne doara si de obicei este prea tarziu.
La capitolul educatie financiara, de obicei ne trezim cand ni se taie curentul sau apa pentru ca nu am platit factura, cand ne suna creditorii sau cand primim scrisori recomandate in care gasim fraza “executare silita”.
NU FA ASTA. Nu lasa timpul sa treaca pentru ca apoi sa te gasesti intr o situatie fara iesire.
Educa-te si actioneaza ACUM!
Bravo ! Articolul fine, aveam nevoie de un asa articol sa dau un sfat la niste persoane apropiate !
am senzatia ca tu o sa scrii cartea inspirat de mesajele noastre!glumesc…:) articolul tau e ok,intr-adevar tb sa constientizam fiecare ceea ce avem parazit,parazitar in viata!tanarul din povestea ta tb sa faca si el asta,insa sincer nu se deosebeste cu nimic spre rusinea mea de mine care cu toate ca am terminat 2 facultati si am muncit 15 ani in ffff multe domenii,acum nu mai vrteau sa muncesc pe bani putini,si iata-ma acasa muritoare de foame,trezindu-ma tot la 11 ca pe vremea cand eram la mama acasa,si in plus cu o usoara stare de inceput de ratare!eu sunt propriul meu parazit mai ales intr-o tara ca Romania unde a fi cat mai prost cat mai tacut,vat mai fara parere iti asigura un loc de munca!eu imi doresc sa plec din tara asta sincer,cu toate ca-mi va fi mai greu!baiatul acela de 25 de ani ce sa faca?in Romania?avem repere?avem oameni care il incurajeaza sa faca ceva?eu nu cred ca a devenit parazit intamplator!cu bine!
Buna,
Mi se pare o idee foarte buna si va felicit petru initiativa. Stiu ca apreciati sinceritatea si din punctul meu de vedere este un articol bunicel insa mie cel putin nu mi-a transmis nici o informatie noua dar poate si pentru ca nu ma aflu in cazul descris. Apreciez ca ati oferit o solutie pentru cazul “parazit” dar si ca ati adus vorba de prevenit . Astept curioasa urmatorul articol
Foarte bun articolul, e ca o lovitura de bici pt unii. Legat de aceasta poveste, vreau sa va spun ca am si eu un prieten care e un fel de parazit pt mama lui. Locuieste doar cu ea pt ca tatal a murit cam acum un an si ceva. Dar prietenul acesta al meu nu mai lucreaza de 5-6 luni (a lucrat in constructii). Luna asta si-a depus CV-ul la mai multe firme din judetul in care locuieste si spera sa fie contactat cat mai repede. Acum cateva zile mi-a zis asa: ” oare cum se poate ca sunt tanar, am 20 de ani, am putere si vreau sa muncesc, dar nu gasesc de lucru? oare si in alte tari e la fel?”
imi place articolul
foarte relevant
salut,
articolul este foarte bun,sint convinsa ca multi am intilnit asemenea tineri. chestiunea este groaznica si porneste de undeva de sus. ce vreau sa spun???oricit am educa noi, nu are ecou in mintea tinerilor. de ce???pt ca deja dupa clasa de completare un fel de an 3 de profesionala, tinarul poate lua un nemeritat ajutor de somaj, la fel dupa clasa a 12, dupa facultate…pe ac easta linie multi elevi asta isi doresc. am dat chestionare cu intrebarea:”ce vrei sa faci dupa ce termini liceul?”sa iau somaj… este primul pas spre patrazitism legal, eu, ma xconfru nt cu niste situatii fara iesire, nu sint o persoana pesimista, dar dupa 22 de ani in invatamint ,cam cunosc tinerii. dragii mei autori, nu am a va aduce voua nici un fel de critica, doar va rog, pt ca aveti o alta deschidere si orizont, sa incercati sa schimbati mentalitatea si a adultilor. sa va mai dau un exemplu de anomalie cancerigena???elevii de clasa a 9 si a 10 nu au voie sa fie exmatriculati, ei trebuie tiriti , pt a primi certificat de 10 clase… cui ii ajuta asta? ei nu vin la sc , stiind ca nu vor fi dati afara, cer bani parintilor , pt naveta, suc, tigari, merg la jocuri mecanice, sau creanga pe strazi. un abonament de autobuz pe o distanta de 20 de km este peste un milion…parintii sau bunicii scot , numai ei stiu cum acesti bani, dar elevul nu vinbe a sc., decit la teze sau la incheierea situatiilor. compromisul e facut si de catre profi, ii trecem sa aVEm clasa la anul…altceva, bursa de studii la elevi cam 15 lei, cu anumoite restrictii de medii, note la purtare, nr de absente…. pai cine e prostul care s invete pt 15 lei pe luna cind de a asa primeste i0 lei pe zi. bursa pt copii orfani tot asa de substantiala este, si daca elevul are ghinionul ca unul dintre parinti sa decedeze in timpul anului scolar nu poate primi bursa ca s-au facut dosarele…cea mai mare cretinitate posibila… sint acum sute de studenti care nu au promovat examenul de capacitate, nustiu tabla inmultirii… nu stiu sa scrie, numarul de cuvinte folosite nu cred ca depaseste 150… lenea deja este un sport national… saptamina trecuta am intrebat un elev din aceasta caytegorie de la o cls de a 9, de ce a lipsit…bine ca au umeri si dau din ei. am insistat cu intrebarile, cit costa abonamentul 97 de lei, in fiecare zi primeste 10 lei de mincare. cine ii da banii?bunica, parintii sint despartiti, tatal fugit. bunica pensionar cap…de unde bani, de la matusa din spania… in fine nu reusesc sa redau exact cum a decurs discutia ca sint extrem de revoltata pe sistem si copii… nu vrea sa faca nimic domnul elev, a zis ca vrea sa stea acasa sa se uite la tv…este de la tara, bunica merge la munca cu ziua…cei ce vor sa munceasca nu gasesc , sau sint platiti prost… pera, cred ca iti voi mai trimite inresii de aici, teste , sa gasesti poate impreuna cu prietenul tau o cale sa dispara acest microb.
va doresc reusite in tot ceea ce favceti, se pare ca aveti o misiune grea , dar puteti
cu toata admiratia, gabi
Interesanta tema articolului, toti am fost paraziti pentru parinti la un moment dat. Sincer am mare nevoie de educatie financiara, de un an si jumatate am banii mei, insa niciodata nu reusesc sa pun un ban de-o parte pentru nimic din ceea ce imi doresc. Nu stiu cat ma voi regasi in articolele voastre, pentru ca nu fac parte dintr-un cuplu si nici pe banii parintilor nu stau, dar va voi citi cu placere. Astept totusi si articole strict de educatie financiara (cum facem banii, ce facem cu ei etc). As prefera sa se vorbeasca si de bani la modul general, nu in cuplu, pentru ca sincer..cred ca multi din cei care citim articolele voastre nu avem o familie, dar e strict o parere personala.
Mult succes si o sa va urmaresc cu placere. Eu cred ca romanii au nevoie urgenta de educatie financiara. O sa incerc sa va promovez site-ul cat pot de mult.
Educativ articolul, felicitari.
Bondarul lenes…
O furnică mititică,
Cât un grăuncior de mei,
Duce-n spate o greutate,
De trei ori cât boiul ei.
Pe cărare-n jale mare
Plânge un bondar ciapcin:
- Mor de foame
Şi n-am poame
Şi-aş munci
Dar n-am stăpân!…
- Hai şi-mi cară din povară
Şi sunt gata să-ţi plătesc.
- Cum n-aş merge! Dar pe lege
Jur că nu pot să muncesc!…
- Vai de tine! Ce ruşine
Leneşule cerşetor,
Nici de milă, nici de silă
Nu ţi-aş da un ajutor!…
Mie nu mi se pare o poveste ci crudul avedar.Sunt destui copii in ziua de azi care au facut scoli,facultati si studii superioare pentru ca la sfarsitul lor sa stea tot pe spatele parintilor.
Aici vina o au amandoi:mama si fiul deoarece nici unu dintre ei nu au tintit mai sus decat au fost invatati.Mama sa aibe un servici bun iar copilu la fel.
…mda! Ideea voastra este generoasa, efortul sublim, dar eficienta?…ma tem ca lipseste aproape cu desavarsire. De ce? Pentru ca produsul inteligentei si demersului vostru va fi lecturat doar de cei pe care-i incriminati, cel mult de niste martori colaterali, dar foarte putin probabil de gazdele acestor paraziti. De altfel, partea cea mai pragmatica din articol mi se pare a fi “Ce poate face mama?”, adica “gazda”, dar tocmai ea , prin forta imprejurarilor, nu va intra in contact cu astfel de sugestii, decat poate prin bunavointa unor colaterali. Trist este ca, uite, persoane precum “gabi”, aflate in mijlocul acestui sistem care ar trebui sa produca “anti-paraziti”, isi deplang neputinta in a schimba niste mentalitati care , prin perpetuare, vor agrava consecintele nefaste pe termen mediu si lung.
Dar voi, dragi initiatori ai acestui blog nu va lasati influentati de astfel
de circumstante nefavorabile si, conform “tehnicii patefonului stricat”, continuati sa clamati principii ale unei educatii financiare sanatoase, pentru ca, nu-i asa, cine are urechi de auzit, sa auda, cine nu, …asta e!
… scuze daca comment-ul de mai sus are un fals “ton superior”, n-am vrut sa-mi iasa asa! Succes in continuare!
@ Teodora, putina rabdare
Evident ca vom atinge cat mai multe cazuri si e nrmal ca nu toti oamenii sa se regaseasca in toate cazurile prezentate de noi. Le vom lua pe rand si cu ajutorul celor care se vor implica in discutiile cu noi vom da de cap problemelor financiare ce ne macina.
@ Ola – M-am distrat aducand-mi aminte de poezioara asta
@ Robert – Nu-ti fa griji. O sa trezim la realitate si ultimul parazit din ultimul colt ascuns in Romania. Mama, fiu , sot, sora, oricine ar fi. Tu fa-ti datoria si fi prezent in interactiunile cu noi si fa la randul tau ce poti ca sa aduci in constiinta oamenilor nevoia de schimbare. Impreuna reusim ( suna ca un slogan politic
)
Pera, ma ierti dar o sa fac un pic de offtop.. m-a inspirat unul din comentariile de sus.. AJUNGE SA DISPRETUITIM ROMANIA, ajunge sa va dispretuiti pe voi insusi, Romania e tara noastra, noi o facem, asta eu va spun cetatean din RM !! E graaaav, e f f f grav…
ps un articol superb, de nota 10 ! Pera iti spun neaparat cand imi cumpar acel laptop…
Chiar daca articolul are doza lui de realism, ca prim articol este şocant. Nu cred că o carte de educaţie financiară trebuie să debuteze aşa. Sunt şi exemple de succes în rândul tinerilor.
Articolul mi se pare interesant si deosebit de actual!
Nu vreau sa-mi exprim deocamdata opinia despre eficienta lui, caci voi face un mic “experiment”. Cunosc pe cineva foarte apropiat care se afla in situatia descrisa de voi, pe care si eu personal, incerc din rasputeri sa-l ajut sa depaseasca aceasta situatie ce pare fara iesire. Ii voi recomanda articolul, ba il voi da spre lectura si mamei lui, apoi promit sa revin pentru a va impartasi “reactiile”. Va fi cel mai obiectiv feed-back, sper.
Personal vreau sa va spun ca m-am saturat sa tot aud ca se da vina pe altcineva: pe parinti, pe sistem, pe mentalitati, niciodata pe propriile persoane.
Cred ca resursa din interiorul fiecaruia ar trebui exploatata la maximum!
@ Claudia
pentru articole de educatie financiara iti recomand milionarulmioritic.com, unde poti downloada gratuit ebook-ul “controleaza banii…sau ei te vor controla pe tine”, foloseste formularul din dreapta sus pe homepage.
@Robert
in demersul nostru contam pe efectul bulgarelui de zapada. noi dorim sa scriem o carte cat mai buna, care sa ajunga best-seller. daca vom reusi, atat voi, cei care deja cititi aceste articole cat si ceilalti cititori ai cartii, vor simti nevoia sa spuna prietenilor si cunoscutilor despre carte, despre subiectele pe care le trateaza si uite asa informatia va ajunge la cei care vor sa indrepte problemele pe care le au, in familie sau in cuplu.
ne bazam pe voi
sa dati informatia mai departe
@Just me
in primul rand multumim pentru promovare
cat despre eficienta, depinde de “resursele interioare” de care vorbeai. daca persoanele in cauza vor sa schimbe situatia in care se afla, sunt sigur ca informatiile din articol ii vor ajuta. daca sunt in faza de negare si nici macar nu recunosc ca au o problema, cu sigurantza ca articolul de fata nu va produce nici un efect…
Multumesc pentru sugestie Luca, acum ma apuc de citit “Controleaza banii sau ei te vor controla pe tine”. Multa bafta in continuare! O sa va urmaresc cu interes, sunteti 2 oameni minunati. Cand veniti la Bucuresti?
cu placere, Claudia
cand vom veni in Bucuresti, cu siguranta vei afla daca te abonezi la conturile noastre de twitter, @lucadezmir si @novacovici
Ok, fie, pentru voi o sa imi fac si un cont pe Twitter… Dar sa veniti, va asteptam cu drag.
Mi-a placut articolul vostru.A-ti aratat o stare de fapt care exista in tara noastra, nu numai la tineri, ci si la persoane mature, atat la femei, cat si la barbati. Acesta este rezultatul libertatii castigate fara instruirea si educatia necesara.Cel mai important lucru in douazeci de ani a fost banul si alergarea dupa el uitand de educatie, sanatate, familie, tara.Am copiat occidentul mai mult cu partea rea, decat sa vedem ce e bun. Am uitat de traditii, obiceiuri si de cei sapte ani de acasa, peste care unii dintre tinerii de azi au sarit.Avem asteptari din exterior pentru a ni se indeplini dorintele, dar uitam cel mai important lucru, tot ceea ce ne dorim se afla in interior.Parintii gresesc cand ofera copiilor ce e mai bun(asa considera), dar de fapt ii transforma in paraziti furandu-le dreptul de a gandi, de a actiona, de a gresi, de a corecta si a invata din experienta lor.De asta depinde puterea de a se ridica si a incerca din nou.La noi e privit esecul ca ceva grav.Sa nu uitam ca in lume cei care au gresit mai mult si au avut curajul sa mearga mai departe sunt oamenii de succes.Lucrez in consultanta financiara cunosc modul de gandire al multora dintre romani si am ajuns la concluzia ca vrem sa fim manipulati si vrem sa vedem lucrurile deformat, pentru ca atunci cand suntem obiectivi nu ni se pare ca e bine.Si asa acceptam tot felul de gogosi.Am inceput sa tin si cursuri de educatie financiara pentru copii, tineri si adulti, dar prea putini sunt interesati de asta.Cei mai interesati de cursuri sunt copii care au fost incantati cum se poate face un buget al familiei si ce poti face cu economiile.Avem nevoie de educatie, dar schimbarea se poate face prin decizia persoanei respective.Degeaba vreau eu ca o persoana sa nu fie parazit, daca el nu constientizeaza si nu lupta pentru a-si schimba acea stare.Fiecare trebuie sa lupte cu el insusi pentru a reusi sa iasa dintr-o stare.Cum:Sa citeasca, sa iasa sa discute cu alte persoane, sa participe la cursuri, seminarii, sa faca voluntariat, sa solicite informatii si sa le aplice el actionand si nu asteptand ca cineva sa vina si sa-i dea totul de-a gata.Pe acest subiect e mult de discutat, dar mai mult e de actionat.Un popor educat, e un popor care poate privi fara teama viitorul.
[...] http://parazitincuplu.ro/blog/parazil-la-varsta-adulta/ [...]
foarte interesant articolul. Multumesc. Si daca se poate in orice articol pe care-l scrietii sa face-ti “legaturi” prin exemple, pentru se intelege mai usor. (eu cel putin unele articole nu prea le-am inteles). Multumesc.
@Luca & Pera:
Recomandati inchirierea unei locuinte ca solutie pentru rezolvarea unei probleme asemeni celei descrise in articol?
Bun articolul, desi are ca target tot adolescenti puturosi. Mi-as dori sa citesc sfaturi care sa mi se aplice mie, odata pornit pe drumul gasirii independentei. Sfaturi pentru cei care au facut cativa pasi, dar se lovesc de probleme.
vreau să spun o poveste scurtă pe care o ştiu bine pentru că este a mea. o vreme am schimbat multe slujbe la stat şi la privaţi şi nu mă prea trăgea aţa să merg acolo. sadisfacţia şi confortul financiar sadisfăceau mentalitatea de sclav care într-o oarecare măsură ne-a infectat pe toţi. totuşi sadisfacţia mai mare nu mi-au adus-o slujbele care aduceau mai mulţi bani sau în care munceam cel mai puţin fizic. un concurs de împrejurări (parţial voit ) a făcut să rămân pe dinafară ceea ce mi-a permis să lucrez în gospodărie 6-8ore zilnic ca să nu mă simt un parazit. nu conta că nu veneau bani direct (se economiseau) esenţialul era că îmi făceam treaba. şi încet-încet lucrurile s-au schimbat.
[...] This post was mentioned on Twitter by Novacovici Pera, Ciupy. Ciupy said: RT @tweetmeme Parazil la varsta adulta | Parazit in cuplu? http://is.gd/7j3kR [...]
@Marius
pentru gasirea independentei financiare iti recomand milionarulmioritic.com si fapturbo.ro
@Ionut
excelent!
a economisi bani este o alta forma de a produce bani (detalii in “Iesi din labirint”, care va apare in aceasta primavara)
din ce in ce mai multi tineri se afla in acesta situatie, macar daca ar ajunge acest gen de articole in atentia lor. tineri cu studii care prefera sa stea acasa si sa nu faca nimic mai rau e ca majoritatea parintilor ii “sustin” in acesta situatie si chiar nu vor sa faca nimic, li se rupe inima si tot le da macar de un pachet de tigari. cum putem sa schimbam mentalitatea acestor oameni care din iubire pentru copii lor ajung sa-i distruga?
Felicitari, foarte bun articol. L-am citit pe nerasuflate. Din pacate majoritatea oamenilor nu au educatie financiara si isi cresc copiii in acelasi spirit.
multumim Ela
Saru-mana
Bun articol,pentru cei care vor sa inteleaga mesajul.
Eu nu pot sa laud articolul si nici nu cred ca o sa publicati. Ce scrieti voi aici e doar teorie, fantezii. viata e complet diferita. Si dura. Sa va dau exemplu clar: mama i-a intrerupt plata la internet, fiul a luat ciocanul si a omorat-o pe mama. A lovit-o in cap cu ura inconstienta. A lasat-o intr-o balta de sange, moarta. A proedat mama corect? Conform voua, da.
Cunoasteti cazuri concrete, nu-i asa? Si asta nu e boala mentala, ci era un fel de a sa proteja a copilului crescut cu toate la nas. Problema trebuie rezolvata de mic copil, nu la 25 de ani. aveti o abordare gresita.
Eu stiu copii in Canada, care la 10 ani stiu sa faca de mancare, canta la 2 instrumente, merg la scoala privata, fac curatenie luna, foarte linistiti, la 12 ani produc propiile lor creatii video, citesc pe rupte si sunt buni sportivi. Educatia de dezlipire de parinti incepe de mici, nu ii tai totul la 25 de ani.
Salut
Si reciproca e valabila. Un copil tinut prea mult in casa si-a omorat parintii ca se juca prea mult la calculator si a devenit violent. Adica nu a fost nevoie ca parintii sa il deranjeze cu ceva pentru ca el sa faca gestul asta.
Noi scriem aici si pentru viitorii parinti, nu doar pentru cei la 25 de ani. Daca abordarea noastra e gresita o vor spune rezultatele noastre.
Mult succes
Salut
Demersul vostru este laudabil.
E normal sa apara raspunsuri si pro si contra. Asta inseamna ca munca voastra are impact.
Am vrea sa rezolvam toate aceste goluri din educatia noastra ,indiferent de varsta la care am ajuns in acest moment, rapid.
E nevoie de timp, de rabdare, de constientizare, de implicare pentru ca nimic nu apare sau dispare peste noapte.
Sigur vor fii rezultate.
Noi cu totii meritam o viata mai buna, un mediu mai sanatos.
Este adevarat ca in partea de vest a Europei, familiile si societatea isi educa generatiile noi inca de cand sunt adolescenti , chiar copii. Au o alta mentalitate pe care noi trebuie sa muncim sa o dobandim. Dar noi, romanii avem o uimitoare capacitate de revenire si de recuperare dupa incercari .
Cel mai bun lucru pe care il avem de facut este sa dam informatia mai departe si sa ne concentram sa ne schimbam atitudinea.
Faptul ca am aflat ca mai sunt oameni care lupta sa inainteze in aceeasi directie ca si mine, imi da mai mult curaj si incredere ca voi reusi in cele din urma sa imi implinesc menirea,si mai mult, ca la capatul drumului voi avea cu cine sa impart bucuria succesului.
Succes.
Am si eu o poveste referitoare la acest subiect:
In primul an de facultate am fost intretinuta de parinti, in sensul ca imi plateau caminul si masa lunara. In anul 2 am luat bursa si am reusit sa le platesc singura, dar parintii (pensionari) tot imi mai dadeau cate ceva.
In anul 3 m-am mutat cu prietenul meu intr-un apartament, in chirie. El era deja angajat la o firma (motiv ptr care nu a reusit sa mai finalizeze facultatea) si traiam din banii lui. Desi poate nu am recunoscut niciodata, perioada din anul 3 de facultate si apoi masteratul, m-am simtit un parazit, o intretinuta. Bursa mea era de 850 000 lei vechi, din care plateam intretinerea si ceva din utilitati, dat tot mi se parea insuficient. (Din pacate, loc de munca nu mi-am gasit in perioada studentiei, sau poate nu am insistat suficient in a gasi.) In timpul masteratului am ramas insarcinata, si din pacate de la stat nu am obtinut nimic: somaj nu, ptr ca trebuia sa depun dosarul cand am terminat facultatea (nu s-a luat in considerare ca masteratul s-a facut in continuare), nu am primit indemnizatia de crestere a copilului ptr ca studentia nu este (sau nu era) considerata ca “vechime” la plata CASS-ului, noroc ca sotul meu era angajat si nu am platit spitalizarea in maternitate ptr ca a adus adeverinta.
Apoi, in 2005 am pornit cu sotul o mica afacere, trecuta la nivelul de microintreprindere. Contabilitatea o tin eu, am facut intre timp un curs autorizat, dar nu am studii superioare in acest domeniu.
Ca o paranteza, intre timp nu am reusit sa ma angajez in alta parte deoarece imi cereau minim 3 ani experienta in domeniu…
Acum, la 30 de ani, cu un copil, din aceasta mica afacere ne platim 2 salarii de 800 lei net, ne platim toate darile si toate contributiile la stat, impozitul forfetar care bineinteles ca este mai mare decat cel rezultat din calcule, iar atunci cand e nevoie apelam si platim expertul contabil ptr avize.
Ideea este urmatoarea:
- in momentul de fata IMM-urile trebuie sa suporte o multitudine de presiuni din partea autoritatilor (dpdv al taxelor, impozitelor, etc)
- daca vor aproba si legea cu 16% + 30,9% impozit + CAS pe dividende, inseamna ca aproape jumatate din cat castig ii dau statului
- daca vor obliga toate IMM-urile sa aibe un contabil cu norma intreaga atunci vor creste simtitor cheltuielile IMM-urilor
In astfel de conditii, tinerii care au avut si inca mai au idei bune de afaceri se vad ingraditi de un sistem atat de birocrat si de ingust la minte, incat decat sa te lupti cu morile de vant mai bine renunti. Si pe noi ne-a batut gandul sa inchidem SRL-ul. Si atunci ce facem? In loc sa mai sustinem economia tarii cu putinul dar constantul si sigurul pe care il dam, ne inrolam in coada de la ajutorul de somaj? Si apoi ce?
Cunosc multi tineri care anul trecut si-au inchis SRL-urile (erau cate 2-3-4 intr-un astfel de SRL) si s-au facut PFA, anul aceste si-au inchis PFA-urile si si-au bagat ajutorul de somaj, sau lucreaza la negru, peste hotare, sau o mica parte din ei au devenit parazitii de 22-28 de ani care sunt intretinuti de parinti
Ce fel de educatie financiara ne mai poate salva?
Chiar credeti ca doar parintii sunt suta la suta de vina pentru astfel de paraziti ai societatii?
Julya,
este important sa nu cautam cine e de vina, ci sa vedem cum iesim din situatia de parazitism.
din pacate situatia ta si a sotului tau este a unor oameni onesti, care se descurca greu. in asemenea cazuri trebuie sa cauti sa te reinventezi, sa cauti alte domenii de activitate, care ar putea sa mearga mai bine decat cele in care activezi actualmente. in paralel, nu poti renunuta la actualul business, pentru ca el iti aduce bani pentru traiul zilnic.
desigur, acest lucru inseamna de doua ori mai multa munca, imaginatie, motivatie, efort, cautare…
Da, ok, dar parazitismul are o cauza. Poate multi nici nu o constientizeaza.
Eu cred ca de fapt am deviat un pic de la subiect, pentru ca ma refeream la cazul meu si al multor altora ca mine care e posibil sa devenim paraziti fiind foarte constienti de asta. Multi ne-am deschis IMM-uri pentru a face ceea ce ne palce, pentru a castiga noi niste bani din munca si ideile noastre, nu de a da statului 75%…..
Businessul actual este ok, are posibilitati de dezvoltare, se dezvolta, se reinventeaza cu ajutorul mintilor si muncii noastre. Nu afacerea e sine e problema, ci piedicile pe care le pune statul in dezvoltarea noastra: taxe, impozite, biruri, birocratie, etc. Ne mentinem salariul mic pentru a nu cotiza imens la stat, dar avem dividendele care ne “salveaza”. Daca si din acelea va lua statul jumatate, crezi ca multi vor mai zice ca merita sa-ti investeti timpul si creativitatea pentru a nu obtine mai nimic? Cati tineri se mai incumeta sa porneasca afaceri pe cont propriu? Sincer, mi-e un pic cam frica de ce ne asteapta in viitorul apropiat…. din punctul meu de vedere cei care ne guverneaza cred ca au in vizor doar proiecte pe termen scurt si foarte scurt de relansare a economiei, nu gandesc pe termen lung….
Referitor la relatia parinti-copii paraziti, vazusem la TV (impreuna cu mama mea) o stire ca un tip de 35 de ani care traia cu parintii pensionari a incercat sa-i omoare ptr ca l-au anuntat ca nu-l vor mai intretine… nu am ramas socata pentru ca am un exemplu la mine in casa: fratele meu, pensionat anticipat de pe la 35 de ani, a divortat (era un exemplu perfect de barbat parazit in cuplu – asa cum l-ai descris tu), sotia a ramas cu casa si copiii, iar el s-a mutat la parintii nostri, ambii pensionari. Logic ca sutul/suturile primite in fund de la viata nu l-au invatat nimic, si-a adus si aici “bunele” obiceiuri: cheltuit bani pe tigari, bautura si facut scandaluri, si vesnic le cere parintilor bani ptr ca el in 3-4 zile ii “papa”.
Am avut numeroase conversatii cu mama mea in care i-am explicat cat de rau isi face ei (este super-stresata si ingrijorata din cauza lui) si cat de rau ii face si lui ca il ajuta sa se mentina in aceasta stare de parazit. Dar…..vorbele mele au intrat pe o ureche si au iesit pe alta…..
Din pacate, ceea ce scrieti voi de multe ori nu ajunge la cine trebuie.
I-am dat mamei sa citeasca aceste posturi, a zis, “da ok, asa e si eu ce sa-i fac?”…. e constienta de ce se poate intampla, dar nu stie ce sa faca. Si eu nu stiu cum si cu ce sa o mai ajut in aceasta privinta.
Imi poti da si alte idei?