Parazitul isi secatuieste gazda de resurse pana cand o ucide sau pana cand gazda reuseste sa scape de parazit. Oricum, cineva pierde, de multe ori ambii.

Intre oameni, cand parazitezi, indiferent ca e vorba de bani, de sentimente, energie sau orice altceva, ajungi sa iti urasti gazda.   Parazitul considera vinovata gazda lui pentru situatia in care el se afla, desi decizia de a deveni un parazit ii apartine in totalitate.

Am o poveste pentru tine, o poveste cu un tanar are 25 de ani.

A terminat facultatea insa nu isi gaseste de lucru. Sta acasa si se joaca pe calculator, descarca filme si doarme in fiecare zi pana la ora 11. Ar vrea sa aiba o viata sociala, sa aiba un anturaj cu care sa  se distreze, sa cunoasca fete, sa isi valorifice calitatile si sa fie apreciat pentru ceea ce este ca om. A fost insa protejat in timpul copilariei, de parinti, iar acum, pentru ca nu si-a dezvoltat abilitati, pentru ca nu s-a confruntat direct cu probleme vietii, prefera sa se izoleze si sa duca o viata mediocra.

Se afla in zona de confort pentru ca are un pat unde sa doarma, o farfurie de ciorba pe masa si nu plateste cheltuielile in apartamentul in care sta doar cu maica-sa, pentru ca parintii sunt divortati iar mama intretine mica familie. Evident ca le este foarte greu. Mama munceste doar ca sa poata intretine apartamentul si ca sa cumpere lucruri  de stricta necesitate: mancare si medicamente. La 25 de ani, tanarul se afla in zona lui de confort si ii este foarte greu sa renunte la caldurica de care are parte,  iar mama habar nu are cum sa il motiveze si ce sa ii faca.

Adevarul poate suna dureros insa fiul ei este un PARAZIT.

In acest caz, mama este pusa intr-o dilema: ea este singura care aduce bani in casa, singura care asigura supravietuirea. Fiul ei nu face decat sa consume, asemeni unui parazit. Am spus “asemeni”, pentru ca situatia de fata determina o discutie foarte delicata: este sau nu propriul copil un parazit?

Pentru un copil minor raspunsul e clar: nu este. Un copil depinde de parinti pentru supravietuire, dar el nu este un organism strain, ci “sange din sangele tau”, cum spune o zicala populara. Ca parinte, ai datoria sa-l cresti.

Lucrurile se schimba dupa majorat. Studentia este o “zona gri”, in care tanarul, desi a pasit oficial in zona maturitatii si ar putea sa se intretina singur, este ajutat de parinti pentru a-si definitiva studiile. Total altfel se pune problema in momentul cand tanarul este cu facultatea terminata si nu munceste.

Totusi, sa nu uitam ca datoria unui parinte este sa educe tanara fiinta pentru a deveni independent, autonom. Din pacate, s-ar putea ca singurul sfat de educatie financiara pe care un parinte il va da copilului sa fie : “Du-te la munca“, ceea ce de multe ori este un sfat prost. La munca merg si parintii nostri, fara rezultate. Lipsa educatiei financiare a parintilor face ca acestia sa nu poate fi modele de urmat pentru copii lor. Destinul copiilor este sa isi intreaca parintii in viata, astfel ca educatia financiara trebuie sa fie data de cei care au rezultate asemanatoare cu cele pe care le vor copiii.

In aceasta situatie mama este pusa a alege intre:

* instinctul matern si obisnuinta de a asigura supravietuirea propriului copil
* situatia financiara disperata, in care ea este singura producatoare de venit iar fiul capabil de munca, nu face decat sa consume

Desigur, mai exista si presiunea sociala la care este supusa mama, care trebuie sa raspunda intrebarilor insistente ale vecinilor si cunoscutilor: “Baiatul tau s-a angajat?”

Ce poate face mama?

Situatia, lasata sa evolueze de la sine, nu se va rezolva. Baiatul, obisnuit sa fie intretinut, va refuza orice oferta de angajare, pe diferite motive. El este intr-o stare de echilibru, de confort, pe care nu va dori s-o paraseasca.

Aici e cheia situatiei, aici trebuie sa actioneze mama. Desigur, ea va trebui sa-i asigure fiului ei necesitatile de supravietuire (cazare si masa), dar pentru a putea sa-l determine sa se angajeze, va trebui sa opreasca orice subventionare financiara. Va opri:

* plata internetului
* plata televiziunii prin cablu
* plata celularului
* nu-i va cumpara tigari sau bautura
* nu-i va da bani de cheltuiala
* nu-i va cumpara haine, in afara de cele strict necesare

In acest fel va creea o stare de tensiune si de inconfort suficient de mare pentru a produce o schimbare in atitudinea baiatului.

Toate elementele de mai sus pot fi justificate printr-o singura propozitie: “Nu ne putem permite”. Iar la protestele baiatului va trebui sa raspunda tot cu o singura propozitie: “Daca ai nevoie de mai mult decat cazare si masa, va trebui sa castigi bani pentru a-ti permite sa ai ce doresti.”

Aceasta tehnica, prin care se repeta la nesfarsit o propozitie sau o argumentatie, se numeste “tehnica patefonului stricat” si este imprumutata din metodele de negociere. Este extraordinar de eficienta, pentru ca nu produce dialog: orice incercare de a deschide discutia va duce la acelasi raspuns, asemeni unui ecou care se reflecta de un zid rece, fara suflet.

Din pacate, pentru a pune in aplicare aceasta strategie, la randul ei si mama va trebui sa iasa din starea de echilibru in care se afla. Este, paradoxal, mult mai usor sa taca si sa se chinuie sa tina veniturile si cheltuielile pe linia de plutire, decat sa se confrunte zilnic, la nivel psihologic, cu fiul ei. Dar pe termen lung, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa ia aceasta decizie, pentru ca altfel situatia de parazitism a fiului ei major si apt de munca se va incetateni si se va agrava.

In final, daca este ferma pe pozitie, mama va castiga. Fiul se va angaja si va produce o usurare a bugetului familiei. Din pacate, aceasta victorie a mamei va fi prima din lungul sir de mici victorii care va trebui sa le castige pentru a rezolva definitiv situatia. Ea va trebui sa-si determine fiul:

* sa contribuie la cheltuielile de intretinere
* sa dea in casa bani pentru mancare
* sa se implice activ in intretinerea casei si reparatiile curente necesare oricarei gospodarii
* sa furnizeze bani pentru orice imbunatatire care este adusa caminului
* sa economiseasca in vederea achizitionarii unei locuinte personale

Sunt pasi dificili, care trebuie abordati pe rand, cu tact si in acelasi timp cu hotarare. Numai asa se va produce trecerea tanarului la o noua etapa, de independenta si autonomie, care ii va permite sa se desprinda de mama sa pentru a-si cauta drumul in viata.

Ce poate face tanarul?

Lucrurile trebuie privite si din cealalta perspectiva. In cazul in care esti un copil parazit, trebuie sa iei in considerare faptul ca asteptarea adanceste cercul vicios in care te afli. Cu trecerea anilor puterea parintilor scade, sanatatea la fel si de obicei dupa ce implinesti varsta de 25 de ani te poti trezi in situatia in care familia are nevoie de tine mai mult ca oricand. O alta posibilitate este aparitia unei boli la un membru al familiei (de obicei bunici) si e nevoie ca resursele familiei sa se indrepte in aceasta directie. Se mai poate intampla ca unul din parinti ( sau Doamne fereste ambii) sa nu mai poata munci. Atunci esti fortat sa te trezesti la realitate iar viata pur simplu te ia si da cu tine de pereti.

Intr-o tara ca Romania nu se pune deloc accentul pe preventie. Mergem la doctor cand ni se umfla dintele, in loc sa prevenim caria. Mergem la dentist cand trebuie sa ne scoatem maseaua, nu cand o putem trata, ajungem sa aflam ca suferim de ceva atunci cand incepe sa ne doara si de obicei este prea tarziu.

La capitolul educatie financiara, de obicei ne trezim cand ni se taie curentul sau apa pentru ca nu am platit factura, cand ne suna creditorii sau cand primim scrisori recomandate in care gasim fraza “executare silita”.

NU FA ASTA. Nu lasa timpul sa treaca pentru ca apoi sa te gasesti intr o situatie fara iesire.

Educa-te si actioneaza ACUM!