foto: glendali

O fata s-a nascut foarte frumoasa.

Inca din adolescenta curgeau invitatiile la evenimente, petreceri si avea un cerc FOARTE mare de prieteni. I-a placut atentia, de la baieti, barbati, s-a imbracat, s-a aranjat.

Singura ei meserie era sa fie frumoasa. Modeling, sport, iesiri, abilitati de socializare. DAR ATAT. Apoi, pentru ca asa spune societatea ca e ” firesc”, scumpa noastra domnisoara, frumoasa foc, si-a gasit un barbat instarit.

Fata noastra era obisnuita sa fie intretinuta, pentru simplul fapt ca era frumoasa. S-au casatorit, iar timp de 2 ani nu i-a lipsit nimic.

Apoi, barbatul nostru instarit a inceput sa se plictiseasca de femeia a carei singura calitate era frumusetea. Mai ales ca “pe piata” au inceput sa apara alte fete, mai frumoase si mai tinere. Fata a simtit acest lucru si i-a reprosat, furioasa. A primit inapoi o riposta violenta: sotul ei a inceput sa o bata, sa o injure si sa o trateze ca pe o carpa. Pentru ca depindea financiar de el, absolut din toate punctele de vedere, fata noastra trebuia sa indure, iar viata ei a devenit un cosmar, aparent fara iesire.
Dar incerca sa evite adevarul, care se incapatana sa devina tot mai evident.

Atunci cand esti PARAZIT, ai un singur drept: SA INDURI ORICE UMILINTA LA CARE ESTI SUPUS.

O alta fata, despre care am sa va povestesc, nu era foarte frumoasa: era o fata simpla, crescuta la tara, care s-a mutat la oras. Mama ei o invatase ca femeia trebuie sa se ocupe de treburile casei, sa taca din gura si sa il lase pe barbat sa aduca bani acasa.

Si-a gasit un iubit, cu care s-a casatorit dupa doi ani. Totul a fost bine in primul an si jumatate, pana cand a aparut primul copil. Femeia noastra nu stia sa faca altceva decat sa se ocupe de gospodarie si de ingrijirea familiei.

Barbatul si-a schimbat comportamentul: a inceput sa o insele cu o alta femeie, nu ii dadea nici un fel de bani pentru nevoile ei si petrecea mult timp cu prietenii . Acasa dadea din ce in ce mai rar.

Femeia s-a gandit sa se desparta, insa era un copil de crescut. Unde sa plece, cu un copil mic? Singura ei alternativa ar fi fost sa se intoarca acasa, la tara, insa acolo i-ar fi rapit copilului sansa de a avea o educatie buna.

Ea nu se putea angaja, pentru ca nu stia sa faca mai nimic. Era doar o buna menajera, deoarece devenim buni la ceea ce facem zilnic, cateva ore pe zi. Ea stia sa calce, sa spele si sa gateasca, abilitati care nu sunt foarte bine platite, oricat de bine le faci. De aceea, sansele ei de a-si croi o viata mai buna erau extrem de mici, in acel moment. Ce putea sa faca?

Sunt doua povesti diferite, dar atat de asemanatoare intre ele.

Sunt asemanatoare, pentru ca:

* personajele principale sunt femei
* ele au optat sa se casatoreasca pentru a fi intretinute
* au oferit ceva in schimbul acestei situatii, in care sunt intretinute financiar
* au facut acest lucru la “sugestia” unor factori externi, societatea sau familia
* au devenit in totalitate dependente de soti

Sunt diferite pentru ca:

* femeile provin din doua zone sociale distincte: una dintr-o familie cu un statut financiar bun, alta din mediul rural
* au avut grade diferite de cultura
* una dintre ele avea constiinta propriei valori, alta pleca de la ideea ca este bine sa fie pe planul doi intr-o familie
* una a oferit frumusetea, alta servilismul

Dincolo de aceste asemanari si deosebiri, soarta lor este comuna datorita unui factor deosebit de important: au neglijat sa se preocupe de un aspect esential al unei fiinte umane, care este independenta (sau autonomia, cum o numesc psihologii).

Inainte de toate, femei sau barbati, suntem oameni. Viata pe care meritam sa o traim, in conformitate cu acest statut, trebuie sa fie caracterizata prin independenta si libertate. Din pacate aceste doua elemente nu ne sunt “livrate” la nastere, trebuie sa le cucerim. Din momentul in care ajungem pe lume, facem parte din mai multe sisteme, cu regulile si constrangerile lor:

* familie
* societate
* stat, in calitate de cetateni

Aceste sisteme, desi se declara deschise si cu respect fata de individ, nu ne asigura in nici un fel independenta si libertatea. Ele trebuie dobandite, intr-o anumita ordine:

1. in interiorul nostru, prin intelegerea faptului ca trebuie sa optam pentru independenta si libertate si e necesar sa luptam pentru ele
2. in exteriorul nostru, trecand la actiune pentru a obtine independenta si libertatea

Nu se poate altfel. Intai trebuie sa devenim liberi in interior, prin personalitatea noastra si modul in care interactionam cu realitatea, pentru ca ulterior, prin actiunile noastre, sa devenim liber si in lumea reala.

Independenta si libertatea, fata de familie, societate si stat, nu se poate obtine decat prin metode financiare. Daca faci suficienti bani, vei putea sa optezi:

* unde vrei sa traiesti
* cum vrei sa traiesti
* cu cine vrei sa traiesti
* daca vrei sa muncesti sau nu

Toate aceste optiuni (adica libertatea de a alege) se castiga prin banii.

In concluzie, chiar daca esti femeie:

* opteaza pentru independenta si libertate
* incepe cu transformarea din interiorul tau
* continua prin actiune, in exterior
* castiga suficienti bani pentru a-ti asigura independenta si libertatea

In caz contrar vei ajunge un parazit, iar parazitismul se termina, de fiecare data, in mizerie morala si materiala. E alegerea ta.

Mare parte din suferintele pe care le suporta femeile din pozitia de parazit in cuplu sunt consecintele unei educatii financiare deficitare, provenite din familie sau in general in viata:

1. cel putin o parte din femei ajung sa se marite “de foame” (vezi piramida lui Maslow). In piramida trebuintelor, a lui Maslow, pe prima treapta sunt necesitatile fiziologice, de potolire a foamei, a setei, pastrare a unei temperaturi constante a corpului. A doua treapta reprezinta trebuintele de securitate oferite de familie, grup si societate, care sa protejeze impotriva violentei, sa ofere un acoperis deasupra capului. Abia pe locul trei avem nevoia de iubire si afectiune. Asadar, pentru primele doua, in general, e nevoie de bani. Exista destule cazuri de femei care stiu doar un singur fel de a-si satisface primele doua trepte ale nevoilor, si anume alianta cu un barbat instarit. Acest lucru, pe langa faptul ca nu este natural si te priveaza de una din cele mai frumoase trairi omenesti, iubirea, are toate sansele sa te duca spre o reactie in lant. Urmatorul pas e ca:

2. Ajungi sclava. Ce faci cand trebuintele tale fiziologice si de securitate sunt satisfacute de o alta persoana, iar tu nu ai putere? Ce se intampla cand te da afara din casa? Ce se intampla cand te inseala? Ce se intampla cand moare cel care te intretine? Si zeci de alte scenarii. Nu ai nici o putere. In cazul in care faci copii, risti sa:

3. Iti distrugi copii. In mod normal, copii ar ramane mamei in caz de despartire, insa daca nu ii poti intretine, legea spune ca vor ramane tatalui. Daca inca sunt copii mici, cum cresc copiii fara mama? Poate o sa aiba o mama vitrega, insa sufletul tau, ce se alege de el?

Povestea poate continua, dar cred ca ai inteles ideea. Nu vreau sa ramai cu impresia ca citesti scene de groaza, dar sunt convins ca stii MACAR un caz de femeie parazit in cuplu.

Te invit sa dezbatem acest subiect si eventual sa propunem impreuna solutii.

Luca si Pera.

HA HA, rupt in fund Nu suna foarte poetic, dar este socant de adevarat. Esti toba de carte dar din punct de vedere financiar esti la pamant.

Ce inseamna “toba de carte”?

* 12 ani de scoala de la scoala primara la terminarea liceului
* 3, 4, 5 ani de facultate
* 2 ani de master
* 3 ani de doctorat

Daca ne gandim ca sunt tineri care fac si 2 facultati, strangem lejer 20 de ani de scoala si educatie in sistemul de invatamant. Totusi, cum se face ca multi dintre ” experti”, toba de carte, sunt saraci? Acest lucru nu e valabil doar in Romania, ci in intreaga lume.

Din cealalta parte a baricadei avem: Bill Gates, care s-a lasat de facultate, Steve Jobs (de la Apple), la fel. Acum cativa ani citeam ca primii 8 din 10 cei mai bogati oameni din lume nu au terminat o facultate. Acum, sa nu intelegi gresit: n-ai sa devii bogat daca te lasi de scoala… Nu tzine!

De ce toti profesorii se plang ca nu au bani? Doar sunt profesori. Ma astept de la un profesor sa stie ce este succesul in viata. Cum altfel poti sa inveti un tanar pe care tu il educi, sa aiba succes in viata, la randul lui?

Raspunsul la toate astea este programarea sociala.

Avem un sistem educational vechi de peste 100 de ani. Este un sistem prusac, pus la punct pentru ca tinerii sa fie super-disciplinati si ascultatori, sa invete sa lucreze asemeni unor roboti, in fabrici sau in slujbe la stat. Asa era acum mai bine de 100 de ani, cand incepea era industriala.

Desi vremurile sunt demult schimbate, avem acelasi sistem educational obosit, care are ca scop nivelarea tuturor elevilor la un nivel de mediocritate. La scoala, scopul nu este sa iti dezvolti abilitati si sa iti scoti la suprafata potentialul cu care te-ai nascut. La scoala, primul lucru pe care il inveti este sa fii a s c u l t a t o r. Pentru ca atunci cand o sa cresti sa fii un bun “sclav” (a se citi “cetatean model”) care nu comenteaza in fata autoritatii. Imagineaza-ti catedra cu bancile elevilor. Autoritatea sta la catedra, elevii obedienti in banci.

Sunt de acord, scoala e importanta. Inveti sa scrii si sa citesti. Inveti aritmetica si alte materii de cultura generala. Dar ce inveti si cum inveti, aici e problema. Tot sistemul de invatamant se bazeaza pe tocit informatia si reproducerea ei automata Indiferent ce disciplina ti-ai ales, nu se oboseste nimeni sa iti dezvolte abilitati. Oamenii care devin buni in domeniul lor de activitate si fac bani sunt cei care se educa singuri pe langa ce fac la scoala si facultate. N-ai sa vezi un om de succes care iese din acest sistem. Poate angajati de succes. Dar noi nu muncim aici ca sa te invatam sa fii un angajat de succes ci un om prosper si de succes, independent financiar, cu o viata implinita.

Daca vrei vreodata sa ai bani, scoala nu e un locul potrivit. Cel putin nu in ziua de azi.

Sa nu ne intelegi gresit. Autorii articolului de fata au studii superioare: Luca este medic. Pera a facut si Politehnica si Psihologia. Stim ce vorbim cand spunem aceste lucruri.

Ca sa faci bani in viata, trebuie sa iti dezvolti abilitati. Iar asta e o cu totul alta poveste fata de mersul la scoala, adunat diplome si un titlu de ” expert”.

Hai sa recapitulam:

Ce iti ofera scoala?

* acces la sistemul de invatamant, care toarna in tine informatii pentru a fi “competent”
* o diploma care (cel putin teoretic) iti permite sa ai mai multe sanse pentru a te angaja pe un post bine platit

Sa le luam pe rand:

* 80% (sau poate chiar mai mult) din informatia pe care esti obligat s-o tocesti la scoala nu iti va fi de folosinta practica in meseria ta. Daca nu ma crezi, intreaba orice persoana care a terminat o facultate si are un job in domeniul de activitate in care a terminat studiile.
* diploma pe care o primesti este… o simpla foaie de hartie. Nu are rost sa-ti spun ce poti sa faci cu ea. Cauza? E plin de facultati in Romania, care scot absolventi pe banza rulanta. Efectul? E plin de absolventi de facultate care nu se pot angaja conform calificarii lor.

Ca sa ma intelegi mai bine, iti voi spune o poveste adevarata.

Am cunoscut un tanar care e coordonator regional de vanzari pe cateva judete, la o companie internationala care vinde produse de patiserie. E un tip ok, care castiga bine in job-ul lui. Dupa catva timp am aflat de la o cunostinta de-a lui care a fost povestea omului. La inceput a lucrat in firma respectiva “de jos”, la desfacere: cara cu furgoneta produse de patiserie in Timisoara. Apoi a devenit agent. Curand, datorita abilitatilor de comunicare si a modului de a se face placut, se ocupa cu livrarilela cele mai importante puncte de desfacere din Timisoara. Dupa catva timp a fost chemat pentru a fi avansat. Cand sa i se faca actele, cei de la Resurse Umane au “observat” ca nu terminase liceul! L-au pus sa-l termine. Desi lucra pe noul post, oficial era prezent in schema de personal la vechiul post, pentru ca nu avea pregatirea necesara. Apoi l-au pus sa faca facultatea iar peste ceva timp a ajuns sef zonal la vanzari. Ei, cum e cu importanta diplomei?

Ce trebuie sa intelegi din aceasta istorioara? Ca ai nevoie, cum spuneam inainte, de abilitati, nu de diplome. Din pacate, scoala nu produce oameni cu abilitati ci persoane posesoare de diplome.

Ce-i de facut?

1. sa-ti dai seama la ce esti bun. Cel mai simplu este sa te intrebi ce te pasioneaza, ce-ti place si sa vezi daca ai un talent legat de pasiunea ta
2. sa-ti dezvolti abilitatile. Atentie, talentul nu este tot una cu abilitatea! Cu talentul te nasti, abilitatile ti le dezvolti. Pentru asta trebuie sa muncesti ora de ora, zi de zi. Se spune ca pentru a deveni bun intr-un domeniu ai nevoie de 3000 de ore de exercitiu, iar pentru a deveni maestru e nevoie de 10.000 de ore. Nu se poate altfel, nu exista scurtaturi.
3. sa inveti sa-ti vinzi abilitatile. Nu e suficient sa le ai, trebuie sa stii sa obtii un pret cat mai mare pentru ele. Si asta e …o abilitate, care se invata, la randul ei
4. sa inveti sa-ti gestionezi banii. Fara cunostinte de baza din finantele personale, oricat de mult ai castiga, vei cheltui mai mult, pentru ca cel care nu controleaza banii va fi controlat de bani (citeste despre bazele finantelor personale aici).
5. sa te asociezi cu oameni de valoare mai mare ca tine chiar daca trebuie sa joci rolul ucenicului. Oricat de talentat si harnic esti nu vei putea sa iti dezvolti TOATE abilitatile necesare pentru a reusi cu adevarat in viata. Ai nevoie langa tine de oameni care sa te completeze si de la care sa inveti. Daca esti excelent pe partea de creatie, ai nevoie de un excelent organizator. Si invers.

La final, iti voi propune un fragment extraordinar, scris de Will Smith (da, cantaretul de rap, actorul care a juca in “Oameni in negru”!). Acest citat arata cat de importanta e munca pentru a-ti dezvolta o abilitate.

“Separarea talentului si a abilitatilor este unul dintre cele mai importante concepte, gresit intelese de oamenii care vor sa exceleze intr-un anumit domeniu, care au visuri, care vor sa realizez lucruri minunate in viata. Talentul il ai de la mama natura, e innascut. Abilitatile sunt dezvoltate in urma a ore si ore si ore de munca in domeniul in care esti talentat. .

Nu m-am vazut niciodata a fi un om deosebit de talentat. Cand excelez in ceva o fac datorita principiilor mele de munca ridicole si aproape bolnavicoase. Cand cei din jur dorm, eu muncesc. Cand cei din jur mananca, eu muncesc.

Nu exista cale usoara. Oricat de talentat esti, telantul tau te va trada daca nu ai abilitatile dezvoltate. Daca nu studiezi, daca nu muncesti foarte mult si nu te dedici scopului de a fi tot mai bun in fiecare zi, nu vei putea niciodata sa comunici oamenilor esenta valorii tale asa cum iti doresti cu adevarat.

Singurul lucru pe care eu il vad diferit la mine fata de altii este: Nu mi-e frica sa mor alergand pe banda rulanta. Poti sa ai mai mult talent ca mine; poti sa fii mai inteligent ca mine. Dar daca suntem amandoi pe banda rulanta se pot intampla doar 2 lucruri: Ori tu renunti primul, ori eu mor.

E chiar asa de simplu. “

Parazitul isi secatuieste gazda de resurse pana cand o ucide sau pana cand gazda reuseste sa scape de parazit. Oricum, cineva pierde, de multe ori ambii.

Intre oameni, cand parazitezi, indiferent ca e vorba de bani, de sentimente, energie sau orice altceva, ajungi sa iti urasti gazda.   Parazitul considera vinovata gazda lui pentru situatia in care el se afla, desi decizia de a deveni un parazit ii apartine in totalitate.

Am o poveste pentru tine, o poveste cu un tanar are 25 de ani.

A terminat facultatea insa nu isi gaseste de lucru. Sta acasa si se joaca pe calculator, descarca filme si doarme in fiecare zi pana la ora 11. Ar vrea sa aiba o viata sociala, sa aiba un anturaj cu care sa  se distreze, sa cunoasca fete, sa isi valorifice calitatile si sa fie apreciat pentru ceea ce este ca om. A fost insa protejat in timpul copilariei, de parinti, iar acum, pentru ca nu si-a dezvoltat abilitati, pentru ca nu s-a confruntat direct cu probleme vietii, prefera sa se izoleze si sa duca o viata mediocra.

Se afla in zona de confort pentru ca are un pat unde sa doarma, o farfurie de ciorba pe masa si nu plateste cheltuielile in apartamentul in care sta doar cu maica-sa, pentru ca parintii sunt divortati iar mama intretine mica familie. Evident ca le este foarte greu. Mama munceste doar ca sa poata intretine apartamentul si ca sa cumpere lucruri  de stricta necesitate: mancare si medicamente. La 25 de ani, tanarul se afla in zona lui de confort si ii este foarte greu sa renunte la caldurica de care are parte,  iar mama habar nu are cum sa il motiveze si ce sa ii faca.

Adevarul poate suna dureros insa fiul ei este un PARAZIT.

In acest caz, mama este pusa intr-o dilema: ea este singura care aduce bani in casa, singura care asigura supravietuirea. Fiul ei nu face decat sa consume, asemeni unui parazit. Am spus “asemeni”, pentru ca situatia de fata determina o discutie foarte delicata: este sau nu propriul copil un parazit?

Pentru un copil minor raspunsul e clar: nu este. Un copil depinde de parinti pentru supravietuire, dar el nu este un organism strain, ci “sange din sangele tau”, cum spune o zicala populara. Ca parinte, ai datoria sa-l cresti.

Lucrurile se schimba dupa majorat. Studentia este o “zona gri”, in care tanarul, desi a pasit oficial in zona maturitatii si ar putea sa se intretina singur, este ajutat de parinti pentru a-si definitiva studiile. Total altfel se pune problema in momentul cand tanarul este cu facultatea terminata si nu munceste.

Totusi, sa nu uitam ca datoria unui parinte este sa educe tanara fiinta pentru a deveni independent, autonom. Din pacate, s-ar putea ca singurul sfat de educatie financiara pe care un parinte il va da copilului sa fie : “Du-te la munca“, ceea ce de multe ori este un sfat prost. La munca merg si parintii nostri, fara rezultate. Lipsa educatiei financiare a parintilor face ca acestia sa nu poate fi modele de urmat pentru copii lor. Destinul copiilor este sa isi intreaca parintii in viata, astfel ca educatia financiara trebuie sa fie data de cei care au rezultate asemanatoare cu cele pe care le vor copiii.

In aceasta situatie mama este pusa a alege intre:

* instinctul matern si obisnuinta de a asigura supravietuirea propriului copil
* situatia financiara disperata, in care ea este singura producatoare de venit iar fiul capabil de munca, nu face decat sa consume

Desigur, mai exista si presiunea sociala la care este supusa mama, care trebuie sa raspunda intrebarilor insistente ale vecinilor si cunoscutilor: “Baiatul tau s-a angajat?”

Ce poate face mama?

Situatia, lasata sa evolueze de la sine, nu se va rezolva. Baiatul, obisnuit sa fie intretinut, va refuza orice oferta de angajare, pe diferite motive. El este intr-o stare de echilibru, de confort, pe care nu va dori s-o paraseasca.

Aici e cheia situatiei, aici trebuie sa actioneze mama. Desigur, ea va trebui sa-i asigure fiului ei necesitatile de supravietuire (cazare si masa), dar pentru a putea sa-l determine sa se angajeze, va trebui sa opreasca orice subventionare financiara. Va opri:

* plata internetului
* plata televiziunii prin cablu
* plata celularului
* nu-i va cumpara tigari sau bautura
* nu-i va da bani de cheltuiala
* nu-i va cumpara haine, in afara de cele strict necesare

In acest fel va creea o stare de tensiune si de inconfort suficient de mare pentru a produce o schimbare in atitudinea baiatului.

Toate elementele de mai sus pot fi justificate printr-o singura propozitie: “Nu ne putem permite”. Iar la protestele baiatului va trebui sa raspunda tot cu o singura propozitie: “Daca ai nevoie de mai mult decat cazare si masa, va trebui sa castigi bani pentru a-ti permite sa ai ce doresti.”

Aceasta tehnica, prin care se repeta la nesfarsit o propozitie sau o argumentatie, se numeste “tehnica patefonului stricat” si este imprumutata din metodele de negociere. Este extraordinar de eficienta, pentru ca nu produce dialog: orice incercare de a deschide discutia va duce la acelasi raspuns, asemeni unui ecou care se reflecta de un zid rece, fara suflet.

Din pacate, pentru a pune in aplicare aceasta strategie, la randul ei si mama va trebui sa iasa din starea de echilibru in care se afla. Este, paradoxal, mult mai usor sa taca si sa se chinuie sa tina veniturile si cheltuielile pe linia de plutire, decat sa se confrunte zilnic, la nivel psihologic, cu fiul ei. Dar pe termen lung, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa ia aceasta decizie, pentru ca altfel situatia de parazitism a fiului ei major si apt de munca se va incetateni si se va agrava.

In final, daca este ferma pe pozitie, mama va castiga. Fiul se va angaja si va produce o usurare a bugetului familiei. Din pacate, aceasta victorie a mamei va fi prima din lungul sir de mici victorii care va trebui sa le castige pentru a rezolva definitiv situatia. Ea va trebui sa-si determine fiul:

* sa contribuie la cheltuielile de intretinere
* sa dea in casa bani pentru mancare
* sa se implice activ in intretinerea casei si reparatiile curente necesare oricarei gospodarii
* sa furnizeze bani pentru orice imbunatatire care este adusa caminului
* sa economiseasca in vederea achizitionarii unei locuinte personale

Sunt pasi dificili, care trebuie abordati pe rand, cu tact si in acelasi timp cu hotarare. Numai asa se va produce trecerea tanarului la o noua etapa, de independenta si autonomie, care ii va permite sa se desprinda de mama sa pentru a-si cauta drumul in viata.

Ce poate face tanarul?

Lucrurile trebuie privite si din cealalta perspectiva. In cazul in care esti un copil parazit, trebuie sa iei in considerare faptul ca asteptarea adanceste cercul vicios in care te afli. Cu trecerea anilor puterea parintilor scade, sanatatea la fel si de obicei dupa ce implinesti varsta de 25 de ani te poti trezi in situatia in care familia are nevoie de tine mai mult ca oricand. O alta posibilitate este aparitia unei boli la un membru al familiei (de obicei bunici) si e nevoie ca resursele familiei sa se indrepte in aceasta directie. Se mai poate intampla ca unul din parinti ( sau Doamne fereste ambii) sa nu mai poata munci. Atunci esti fortat sa te trezesti la realitate iar viata pur simplu te ia si da cu tine de pereti.

Intr-o tara ca Romania nu se pune deloc accentul pe preventie. Mergem la doctor cand ni se umfla dintele, in loc sa prevenim caria. Mergem la dentist cand trebuie sa ne scoatem maseaua, nu cand o putem trata, ajungem sa aflam ca suferim de ceva atunci cand incepe sa ne doara si de obicei este prea tarziu.

La capitolul educatie financiara, de obicei ne trezim cand ni se taie curentul sau apa pentru ca nu am platit factura, cand ne suna creditorii sau cand primim scrisori recomandate in care gasim fraza “executare silita”.

NU FA ASTA. Nu lasa timpul sa treaca pentru ca apoi sa te gasesti intr o situatie fara iesire.

Educa-te si actioneaza ACUM!